Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pt Siguranţa
Alimentelor
|
Normă sanitară veterinară privind Codul produselor
medicinale veterinare
din 31/10/2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 804bis din
26/11/2007
|
|
TITLUL I
DEFINIŢII
Art. 1. - În sensul
prezentei norme sanitare veterinare, următorii termeni se definesc astfel:
(1) Produs medicinal
veterinar:
a) orice substanţă sau
combinaţie de substanţe destinate tratării sau prevenirii bolilor la animale;
sau
b) orice substanţă sau
combinaţie de substanţe care poate fi utilizată sau administrată la animale
pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice, prin
exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice sau pentru a
stabili un diagnostic medical.
(2) Substanţă: orice
materie, indiferent de origine, care poate fi:
a) de origine umană, de
exemplu: sânge uman sau produse derivate din sânge uman;
b) de origine animală,
de exemplu: microorganisme, animale întregi, părţi de organe, secreţii animale,
toxine, extracte, produse derivate din sânge;
c) de origine vegetală,
de exemplu: microorganisme, plante, părţi din plante, secreţii sau extracte
vegetale;
d) de origine chimică,
de exemplu: elemente sau substanţe chimice naturale şi combinaţiile acestora
obţinute prin transformare chimică sau prin sinteză.
(3) Premix pentru furaje
medicamentate: orice produs medicinal veterinar preparat în prealabil pentru
fabricarea ulterioară a furajelor medicamentate;
(4) Furaj medicamentat:
orice amestec rezultat din combinarea unui produs sau mai multor produse
medicinale veterinare cu unul sau mai multe furaje, gata preparat pentru
comercializare şi destinat administrării la animale datorită proprietăţilor
curative, profilactice sau altor proprietăţi ale produsului medicinal veterinar
în sensul prevederilor pct. 1, fără o prelucrare ulterioară;
(5) Produs medicinal
veterinar imunologic: orice produs medicinal veterinar administrat animalelor,
în scopul de a induce o imunitate activă sau pasivă sau pentru a diagnostica
statusul imunologic al unui animal sau al unui efectiv de animale;
(6) Produs medicinal
veterinar homeopat: orice produs medicinal veterinar obţinut din substanţe
denumite stocuri homeopate, în conformitate cu o procedură de fabricaţie
homeopată descrisă de Farmacopeea Europeană sau, în absenţa acesteia, de
Farmacopeea actuală utilizată oficial în România. Un produs medicinal veterinar
homeopat poate conţine unul sau mai multe principii homeopate;
(7) Perioada de
aşteptare: intervalul de timp dintre ultima administrare a produsului medicinal
veterinar la animale, în condiţii normale de utilizare, în conformitate cu
prevederile prezentei norme sanitare veterinare, până în momentul în care se
obţin alimente provenite de la astfel de animale, necesar pentru a proteja
sănătatea publică şi pentru a garanta că aceste alimente nu conţin reziduuri în
cantităţi care depăşesc limitele maxime de reziduuri pentru substanţele active
stabilite conform prevederilor Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE;
(8) Reacţie adversă: un
răspuns al organismului, nedorit şi neintenţionat, apărut la un animal sau la
mai multe animale în urma administrării unui produs medicinal veterinar în
dozele prescrise în mod normal la animale pentru profilaxia, diagnosticul sau
tratamentul unei afecţiuni sau pentru a restabili, corecta sau modifica o
funcţie fiziologică.
(9) Reacţie adversă
umană: un răspuns nedorit şi neintenţionat apărut la om în urma expunerii
acestuia la un produs medicinal veterinar;
(10) Reacţie adversă
gravă: stare reactivă de intensitate mare, apărută la animalele tratate şi care
are ca rezultat alterarea gravă a stării de sănătate sau chiar moartea sau care
poate induce o anomalie sau malformaţie congenitală sau care poate determina
simptome permanente ori definitive la animalele tratate;
(11) Reacţie adversă
neaşteptată: stare reactivă a cărei natură, severitate sau rezultat nu
corespunde cu datele prezentate în rezumatul caracteristicilor produsului
medicinal veterinar respectiv;
(12) Rapoarte periodice
de actualizare privind siguranţa: documentele informative care actualizează
ultimele evidenţe referitoare la farmacovigilenţa produselor medicinale
veterinare, evidenţe prevăzute la art. 80;
(13) Studiu de
supraveghere după punerea pe piaţă: un studiu farmaco-epidemiologic sau un
studiu clinic realizat conform condiţiilor menţionate în autorizaţia de
comercializare, efectuat în scopul identificării şi studierii unor potenţiale
riscuri privind siguranţa unui produs medicinal veterinar autorizat;
(14) Utilizare în afara
indicaţiilor de pe etichetă: utilizarea unui produs medicinal veterinar fără
respectarea indicaţiilor din prospectul produsului;
(15) Comerţul "en gros"
cu produse medicinale veterinare: orice activitate comercială care include
achiziţionarea, vânzarea, importul, exportul sau orice altă operaţiune
comercială cu produse medicinale veterinare, indiferent dacă scopul acesteia
este sau nu obţinerea de profit, cu excepţia:
a) furnizării de către
un producător a produselor medicinale veterinare fabricate de el însuşi;
b) furnizării cu
amănuntul a produselor medicinale veterinare de către persoane împuternicite să
efectueze astfel de operaţiuni comerciale, în conformitate cu prevederile art.
70.
(16) Reprezentantul
deţinătorului autorizaţiei de comercializare: persoana oficială recunoscută ca
reprezentant legal, desemnată de deţinătorul autorizaţiei de comercializare să-l
reprezinte în relaţiile comerciale interne şi internaţionale, în limita
mandatului de reprezentare;
(17) Agenţia: Agenţia
Europeană a Medicamentelor (EMEA), instituită prin Regulamentul Parlamentului
European şi al Consiliului 726/2004/CE;
(18) Riscuri cu privire
la utilizarea produsului:
a) orice risc referitor
la calitatea, siguranţa şi eficacitatea produselor medicinale veterinare cu
efecte negative pentru sănătatea publică sau a animalelor;
b) orice risc cu efecte
nedorite asupra mediului.
(19) Balanţa
risc/beneficiu: o evaluare a efectelor terapeutice pozitive ale produsului
medicinal veterinar în raport cu riscurile definite la pct. 18;
(20) Prescripţie
veterinară: orice recomandare pentru un produs medicinal veterinar emisă de un
medic veterinar, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare;
(21) Denumirea
produsului medicinal veterinar poate fi:
a) o denumire inventată
care nu se poate confunda cu denumirea comună sau
b) o denumire comună sau
ştiinţifică însoţită de o marcă comercială sau numele deţinătorului autorizaţiei
de comercializare.
(22) Denumire comună:
denumirea internaţională nebrevetată, recomandată de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii sau, dacă nu există, denumirea uzuală comună;
(23) Concentraţie:
conţinutul în substanţe active, exprimat cantitativ pe unitatea de volum sau
unitatea de masă.
(24) Ambalaj primar:
orice formă de ambalaj care se află în contact direct cu produsul medicinal
veterinar;
(25) Ambalaj secundar:
ambalajul în care se găseşte ambalajul primar;
(26) Etichetă: bucată de
hârtie, de carton etc., care se aplică pe ambalajul primar sau secundar şi pe
care sunt înscrise informaţii referitoare la produs;
(27) Prospect: bucată de
hârtie care conţine informaţiile privind descrierea detaliată a modului de
utilizare, dozele, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse ale
produsului precum şi alte informaţii utile pentru utilizator. Se introduce în
fiecare ambalaj secundar;
(28) Fabricaţie parţială
- etapă de procesare a unui produs până la o fază intermediară, destinată
prelucrării ulterioare pentru obţinerea unui produs medicinal veterinar în formă
finită;
(29) Fabricaţie totală -
procesarea unui produs medicinal veterinar pentru obţinerea formei finite
destinate comercializării.
TITLUL II
DOMENIU DE APLICARE
Art. 2. -
(1) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare se aplică:
a) produselor medicinale
veterinare,
b) premixurilor pentru
furaje medicamentate comercializate în România, care sunt preparate industrial
sau printr-o metodă ce implică un proces industrial,
c) substanţelor active
utilizate ca materii prime în condiţiile prevăzute de art. 53 - 55 şi art. 84,
d) substanţelor care pot
fi utilizate ca produse medicinale veterinare cu proprietăţi anabolice,
antiinfecţioase, antiparazitare, antiinflamatoare, hormonale sau psihotrope,
conform prevederilor art. 72.
(2) Când un produs,
ţinând cont de toate caracteristicile sale, se poate încadra atât la definiţia
de "produs medicinal veterinar", cât şi la definiţia de produs reglementat de
alte prevederi comunitare, se aplică prevederile prezentei norme sanitare
veterinare.
Art. 3. -
(1) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu se aplică:
a) furajelor
medicamentate prevăzute în Norma sanitară veterinară ce stabileşte
condiţiile care reglementează prepararea, punerea pe piaţă şi utilizarea
furajelor medicamentate în Comunitate, aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
197/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738
din 29 august 2006 ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului
90/167/CEE;
b) produselor biologice
veterinare imunologice inactivate sau neinactivate fabricate din germeni
patogeni şi antigene obţinute de la unul sau mai multe animale dintr-o
exploataţie şi utilizate pentru tratarea unui animal sau animalelor din acea
exploataţie, în aceeaşi localitate. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor stabileşte lista cu germenii patogeni care pot fi
folosiţi în acest scop;
c) produselor medicinale
veterinare pe bază de izotopi radioactivi;
d) aditivilor menţionaţi
în Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1831/2003/CE, în cazul
în care aceştia sunt încorporaţi în furaje pentru animale şi în furajele
complementare;
e) produselor medicinale
de uz veterinar destinate cercetării şi pentru efectuarea de teste clinice, fără
a se aduce atingere prevederilor art. 97.
(2) Furajele
medicamentate menţionate la alin.(1) lit. a) pot fi preparate numai din
premixuri care au fost autorizate în conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare.
(3) Cu excepţia
prevederilor referitoare la deţinerea, prescripţia, prepararea şi administrarea
produselor medicinale veterinare, prezenta normă sanitară veterinară nu se
aplică:
a) produselor medicinale
veterinare preparate în farmacie, denumite formule magistrale, în baza unei
prescripţii veterinare, pentru un animal sau pentru un grup restrâns de animale;
b) produselor medicinale
veterinare preparate în farmacie, denumite formule oficinale, în conformitate cu
prescripţiile din Farmacopei şi destinate furnizării directe către utilizatorul
final.
Art. 4. -
(1) În cazul produselor medicinale veterinare destinate exclusiv
utilizării pentru peşti de acvariu, păsări de colivie, porumbei de casă, animale
de terariu, rozătoare mici, dihori şi iepuri, deţinute exclusiv ca animale de
companie, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor poate acorda pe teritoriul României derogări de la prevederile art.
5-8 ale prezentei norme sanitare veterinare. Derogările sunt permise cu condiţia
ca:
a) produsele să nu
conţină substanţe a căror utilizare necesită controlul sanitar-veterinar,
b) să se ia toate
măsurile pentru a preveni utilizarea neautorizată a acestor produse pentru alte
specii de animale.
TITLUL III
COMERCIALIZARE
CAPITOLUL I
Autorizaţia de comercializare
Art. 5. -
(1) Un produs medicinal veterinar poate fi comercializat în România
numai în baza unei autorizaţii de comercializare emisă de Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar în conformitate
cu prezenta normă sanitară veterinară sau în baza unei autorizaţii de
comercializare acordată conform Regulamentului Parlamentului European şi al
Consiliului 726/2004/CE. Modelul autorizaţiei de comercializare emisă de
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar este prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară.
(2) În cazul în care un
produs medicinal veterinar a fost autorizat iniţial, în conformitate cu
prevederile alin. (1), toate speciile, concentraţiile, formele farmaceutice,
căile de administrare, prezentările suplimentare, precum şi orice alte variaţii
şi extinderi, trebuie să fie autorizate, de asemenea, în conformitate cu
prevederile alin. (1), sau trebuie incluse în autorizaţia de comercializare
iniţială. Toate aceste autorizaţii de comercializare sunt considerate ca
aparţinând aceleiaşi autorizaţii de comercializare globale, în special pentru
aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4).
(3) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare este responsabil pentru comercializarea
produsului medicinal veterinar. Desemnarea unui reprezentant nu exonerează
deţinătorul autorizaţiei de comercializare de răspunderea care îi revine
potrivit legislaţiei în vigoare.
Art. 6. -
(1) Pentru ca un produs medicinal veterinar destinat administrării
la animalele de la care se obţin alimente să facă obiectul unei autorizaţii de
comercializare, substanţele farmacologic active pe care acesta le conţine
trebuie să fie prevăzute în anexele I, II sau III ale Regulamentului Consiliului
2377/90/CEE.
(2) În cazul în care
apar modificări justificate ale anexelor Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE,
deţinătorul autorizaţiei de comercializare sau după caz, Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, trebuie să ia
toate măsurile necesare pentru a modifica sau a retrage autorizaţia de
comercializare acordată, în termen de 60 de zile de la data publicării acestor
modificări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3) Prin derogare de la
prevederile alin. (1), un produs medicinal veterinar care conţine substanţe
farmacologic active care nu figurează în anexele I, II sau III ale
Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE, poate fi autorizat pentru anumite
animale din familia ecvidee care nu sunt destinate tăierii în vederea
consumului, în conformitate cu prevederile Normelor privind organizarea
stud-book-ului, certificarea originii şi comerţul cu ecvidee de rasă pură
aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale
nr. 464/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
715 din 21 august 2006, ce transpun în legislaţia naţională Directivele
Consiliului 90/427/CEE, 90/428/CEE şi Deciziile Comisiei 92/216/CEE, 92/353/CEE,
92/354/CEE, 93/623/CEE, 96/78/CEE, 96/79/CEE şi 2004/158/CE. Aceste produse
medicinale veterinare nu trebuie să conţină substanţele active prevăzute în
anexa IV a Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE şi nici nu trebuie să fie
destinate utilizării în tratamente, conform specificaţiilor produsului autorizat
pentru animale din familia ecvidee.
Art. 7. - În cazul în
care starea de sănătate a unor animale o impune, Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza comercializarea sau
administrarea la animale a unui produs medicinal veterinar autorizat într-un alt
stat membru al Uniunii Europene, conform prezentei norme sanitare veterinare.
Art. 8. -
(1) În cazul unor boli epizootice grave, Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite provizoriu,
utilizarea de produse medicinale veterinare imunologice, fără autorizaţie de
comercializare, în absenţa produselor medicinale veterinare adecvate situaţiei,
numai după informarea Comisiei Europene despre condiţiile de utilizare.
(2) Dacă un animal este
importat/exportat dintr-o ţară terţă sau către o ţară terţă şi este supus unor
reguli specifice de sănătate obligatorii, Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite utilizarea, pentru
animalul în cauză, a unui produs medicinal veterinar imunologic care nu are
autorizaţie de comercializare în România, dar este autorizat în baza legislaţiei
ţării terţe. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor ia toate măsurile pentru supravegherea importului şi a utilizării
unor astfel de produse imunologice.
Art. 9. - Produsele
medicinale veterinare pot fi administrate animalelor doar dacă au autorizaţie de
comercializare, cu excepţia celor utilizate pentru efectuarea testelor
menţionate la art. 12 alin. (5) lit. j), care au fost acceptate de Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în urma
notificării sau autorizării, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.
Art. 10. -
(1) În cazuri excepţionale, atunci când nu există niciun produs
medicinal veterinar autorizat în România pentru o boală care afectează o specie
de animale de la care nu se obţin alimente şi pentru a evita provocarea unei
suferinţe inutile, medicul veterinar responsabil poate, pe propria sa
răspundere, să trateze animalul în cauză cu:
a) un produs medicinal
veterinar autorizat în România, în conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare sau în baza Regulamentului Parlamentului European şi al
Consiliului 726/2004/CE, pentru animale dintr-o altă specie sau pentru animale
din aceeaşi specie, dar pentru o afecţiune diferită, sau
b) dacă produsul
medicinal veterinar la care se referă lit. a) nu există, tratamentul se poate
efectua:
(i) cu un produs
medicinal de uz uman autorizat în România, în conformitate cu prevederile Legii
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi
completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 372 din 28 aprilie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
Parlamentului European şi a Consiliului 2001/83/CE sau în baza Regulamentului
Parlamentului European şi al Consiliului 726/2004/CE, sau
(ii) în conformitate cu
prevederile naţionale specifice, cu un produs medicinal veterinar autorizat în
alt stat membru al Uniunii Europene, pentru utilizare la aceeaşi specie sau la
alte specii pentru afecţiunea în cauză sau pentru altă afecţiune;
c) dacă produsul
medicinal veterinar menţionat la lit. b) nu există, în limita în care
prevederile naţionale nu dispun altfel, tratamentul se poate efectua cu un
produs medicinal veterinar preparat extemporaneu de către o persoană autorizată
conform legislaţiei naţionale, pe baza unei prescripţii veterinare. Medicul
veterinar poate administra personal produsul medicinal veterinar sau poate
delega altă persoană să facă acest lucru asumându-şi însă întreaga
responsabilitate.
(2) Prin derogare de la
prevederile art. 11, prevederile alin. (1) se aplică, de asemenea, tratării de
către un medic veterinar a unui animal aparţinând familiei ecvidee, cu condiţia
ca acesta să nu fie destinat tăierii pentru consum, în conformitate cu
prevederile normelor aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 464/2006 ce transpune în legislaţia
naţională Directivele Consiliului 90/427/CEE, 90/428/CEE şi Deciziile Comisiei
92/216/CEE, 92/353/CEE, 92/354/CEE, 93/623/CEE, 96/78/CEE, 96/79/CEE şi
2004/158/CE.
Art. 11. -
(1) În cazuri excepţionale, atunci când nu există niciun produs
medicinal veterinar autorizat în România pentru o boală care afectează o specie
de animale de la care se obţin alimente şi pentru a evita provocarea unei
suferinţe inutile, medicul veterinar responsabil poate, pe propria sa
răspundere, să trateze animalele în cauză dintr-o exploataţie privată cu:
a) un produs medicinal
veterinar autorizat în România, în conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare sau în baza Regulamentului Parlamentului European şi al
Consiliului 726/2004/CE, pentru animale dintr-o altă specie sau pentru animale
din aceeaşi specie, dar pentru o afecţiune diferită;
b) un produs medicinal
de uz uman autorizat în România, în conformitate cu prevederile Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi
completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 372 din 28 aprilie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
Parlamentului European şi a Consiliului 2001/83/CE sau în baza Regulamentului
Parlamentului European şi al Consiliului 726/2004/CE, dacă produsul medicinal
veterinar prevăzut la lit. a) nu există
c) un produs medicinal
veterinar autorizat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, pentru
utilizare la aceeaşi specie sau la alte specii de animale de la care se obţin
alimente pentru afecţiunea în cauză sau pentru altă afecţiune, dacă produsul
medicinal veterinar prevăzut la lit. a) nu există;
d) un produs medicinal
veterinar preparat extemporaneu de către o persoană autorizată conform
legislaţiei naţionale, pe baza unei prescripţii veterinare, dacă produsele
medicinale prevăzute la lit. a), b) sau c) nu există şi doar în limita în care
prevederile naţionale nu dispun altfel. Medicul veterinar poate administra
personal produsul medicinal veterinar sau poate delega altă persoană să facă
acest lucru asumându-şi însă întreaga responsabilitate.
(2) Prevederile alin.
(1) se aplică cu condiţia ca substanţele farmacologic active ale produsului
medicinal să fie cuprinse în listele menţionate la anexele I, II sau III ale
Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE şi cu obligaţia medicului veterinar de a
specifica o perioadă de aşteptare corespunzătoare. Dacă produsul medicinal
veterinar utilizat nu prevede o perioadă de aşteptare pentru speciile în cauză,
perioada de aşteptare specificată nu trebuie să fie mai mică de:
a) 7 zile pentru ouă;
b) 7 zile pentru lapte;
c) 28 de zile pentru
carnea de pasăre şi de mamifere, inclusiv grăsimi şi organe;
d) 500 de grade zile
pentru carnea de peşte.
Aceste perioade
specifice de aşteptare pot fi modificate, conform procedurii comunitare.
(3) Referitor la
produsele medicinale veterinare homeopate ale căror principii active sunt
prevăzute în anexa II a Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE, perioada de
aşteptare prevăzută la alin. (2) se reduce la zero.
(4) Medicul veterinar
care pune în aplicare prevederile alin. (1) şi (2) trebuie să păstreze
înregistrări referitoare la:
a) data examinării
animalelor;
b) detalii privind
proprietarul;
c) numărul de animale
tratate;
d) diagnosticul;
e) produsele medicinale
prescrise;
f) dozele administrate;
g) durata tratamentului;
h) perioadele de
aşteptare recomandate.
Aceste înregistrări
trebuie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi puse la dispoziţia
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor spre
verificare, cu ocazia efectuării controalelor şi inspecţiilor.
(5) Fără a se aduce
atingere altor prevederi ale prezentei norme sanitare veterinare, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia
toate măsurile necesare referitoare la importul, distribuţia, prepararea şi
informarea cu privire la produsele medicinale veterinare permise pentru
administrare la animalele de la care se obţin alimente în conformitate cu
prevederile alin. (1) lit. c).
Art. 12. -
(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de comercializare pentru
produse medicinale veterinare, altele decât cele prevăzute în Regulamentul
Parlamentului European şi al Consiliului 726/2004/CE, persoana interesată
trebuie să adreseze o solicitare Institutului pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar.
(2) În cazul produselor
medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de animale de la
care se obţin alimente, ale căror substanţe farmacologic active nu sunt încă
incluse pentru speciile în cauză, în anexele I, II sau III ale Regulamentului
Consiliului 2377/90/CEE, autorizaţia de comercializare poate fi solicitată,
numai dacă se face dovada înregistrării unei solicitări valabile pentru
stabilirea limitelor maxime de reziduuri, conform regulamentului menţionat
anterior. Solicitarea autorizaţiei de comercializare în astfel de cazuri, se
adresează Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de uz Veterinar în termen de minim 6 luni de la înregistrarea unei solicitări
valabile pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri.
(3) Pentru produsele
medicinale veterinare menţionate la art. 6 alin. (3), poate fi solicitată o
autorizaţie de comercializare, fără dovada înregistrării unei solicitări
valabile pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri, conform Regulamentului
Consiliului 2377/90/CEE. În sprijinul solicitării, trebuie prezentată toată
documentaţia ştiinţifică necesară pentru demonstrarea calităţii, siguranţei şi
eficacităţii produsului medicinal veterinar, în conformitate cu prevederile
alin. (5).
(4) Autorizaţia de
comercializare poate fi acordată numai unui solicitant stabilit în Uniunea
Europeană.
(5) Solicitarea pentru
autorizaţia de comercializare trebuie să includă toate informaţiile
administrative şi documentaţia ştiinţifică necesară pentru a demonstra
calitatea, siguranţa şi eficacitatea produsului medicinal veterinar în cauză.
Dosarul trebuie să fie prezentat în conformitate cu prevederile anexei la
prezenta normă sanitară veterinară şi trebuie să conţină, în principal,
următoarele informaţii:
a) numele persoanei sau
denumirea firmei şi adresa permanentă sau sediul social al persoanei
responsabile pentru comercializarea produsului şi, după caz, datele de
identificare ale fabricantului implicat şi ale locului de fabricaţie;
b) denumirea produsului
medicinal veterinar;
c) compoziţia calitativă
şi cantitativă a tuturor constituenţilor produsului medicinal veterinar,
inclusiv denumirea internaţională nebrevetată recomandată de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii, atunci când această denumire există, sau denumirea chimică
a acestuia;
d) descrierea metodei de
fabricaţie;
e) indicaţii
terapeutice, contraindicaţii şi reacţii adverse;
f) doza recomandată
pentru diferite specii de animale cărora le este destinat produsul medicinal
veterinar, forma farmaceutică, modul şi calea de administrare, precum şi
perioada de valabilitate propusă;
g) motivele pentru care
sunt necesare măsuri de precauţie şi siguranţă ce trebuie luate pentru
depozitarea produsului medicinal veterinar, administrarea acestuia la animale şi
eliminarea deşeurilor, împreună cu indicarea riscurilor potenţiale pe care le-ar
putea prezenta produsul medicinal veterinar pentru mediu, pentru sănătatea
publică şi a animalelor, precum şi pentru plante;
h) indicarea perioadei
de aşteptare pentru produsele medicinale destinate speciilor de animale de la
care se obţin alimente;
i) descrierea metodelor
de testare utilizate de fabricant;
j) rezultatele testelor
farmaceutice (fizico-chimice, biologice sau microbiologice), testelor de
siguranţă şi testelor pentru reziduuri, testelor preclinice şi clinice, testelor
privind evaluarea riscurilor potenţiale prezentate de produsul medicinal
veterinar asupra mediului. Trebuie realizate studii de impact asupra mediului
pentru fiecare caz în parte şi trebuie stabilite măsuri pentru limitarea
efectelor asupra mediului.
k) o descriere detaliată
a sistemului de farmacovigilenţă şi unde este cazul, a sistemului de management
al riscului, pe care solicitantul trebuie să-l implementeze;
l) un rezumat al
caracteristicilor produsului, în conformitate cu art. 18, o mostră de ambalaj
primar şi de ambalaj secundar a produsului medicinal veterinar şi prospectul
produsului, în conformitate cu art. 62 - 71;
m) un document care să
ateste că producătorul este autorizat în propria ţară să fabrice produse
medicinale veterinare;
n) copii ale
autorizaţiilor de comercializare obţinute într-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau într-o ţară terţă pentru produsul medicinal veterinar, precum şi
lista statelor membre ale Uniunii Europene în care se află în curs de examinare
solicitarea pentru autorizare, în conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare; copii ale rezumatului caracteristicilor produsului propus
de solicitant, în conformitate cu art. 18 sau cel autorizat de Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în conformitate
cu art. 29, precum şi copii ale prospectului propus, detaliile oricărei decizii
de refuzare a autorizării în Uniunea Europeană sau într-o ţară terţă şi motivele
acestei decizii. Toate aceste informaţii trebuie actualizate permanent;
o) dovada că
solicitantul are la dispoziţie serviciile unei persoane calificate responsabile
pentru farmacovigilenţă şi dispune de mijloace necesare pentru notificarea
oricărei reacţii adverse suspecte apărute în Uniunea Europeană sau într-o ţară
terţă;
p) în cazul produselor
medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de animale de la
care se obţin alimente care conţin una sau mai multe substanţe farmacologic
active ce nu sunt cuprinse încă pentru speciile în cauză, în anexele I, II sau
III ale Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE, dovada înregistrării unei
solicitări valabile pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri prezentate
de Agenţia Europeană a Medicamentelor, în conformitate cu regulamentul menţionat
anterior.
(6) Documentele şi
informaţiile referitoare la rezultatele testelor menţionate la alin. (5) lit. j)
pct. (i) trebuie să fie însoţite de rezumate obiective, întocmite conform art.
19.
Art. 13. -
(1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (5) lit. j) şi
fără a aduce atingere prevederilor legale referitoare la protecţia proprietăţii
industriale şi comerciale, solicitantul nu este obligat să prezinte rezultatele
testelor de siguranţă, de reziduuri, preclinice şi clinice dacă poate demonstra
că produsul medicinal veterinar este un produs generic al unui produs medicinal
de referinţă care este sau a fost autorizat în conformitate cu prevederile art.
5, pentru cel puţin 8 ani în România sau într-un alt stat membru al Uniunii
Europene.
(2) Un produs medicinal
veterinar generic autorizat în conformitate cu prevederile alin. (1), poate fi
comercializat ca produs medicinal veterinar generic, numai după cel puţin 10 ani
de la autorizarea iniţială a produsului de referinţă.
(3) Prevederile alin.
(2) se aplică şi în cazul în care produsul medicinal veterinar de referinţă nu a
fost autorizat în România. În acest caz, solicitantul trebuie să indice în
documentaţia depusă numele statului membru al Uniunii Europene în care produsul
medicinal veterinar de referinţă este sau a fost autorizat. La cererea
autorităţii competente a statului membru în care este prezentată solicitarea,
autoritatea competentă din celălalt stat membru al Uniunii Europene indicat de
solicitant transmite, în termen de 30 de zile, confirmarea faptului că produsul
medicinal veterinar de referinţă este sau a fost autorizat în acel stat,
împreună cu compoziţia integrală a produsului de referinţă şi după caz, alte
documente relevante.
(4) Prin excepţie,
perioada de 10 ani prevăzută la alin. (2) se extinde la 13 ani în cazul
produselor medicinale veterinare pentru peşti, albine sau alte specii desemnate
în conformitate cu procedura comunitară.
(5) În sensul
prezentului articol, următorii termeni se definesc astfel:
a) "produs medicinal
veterinar de referinţă" reprezintă un produs autorizat în conformitate cu
prevederile art. 5 şi 12;
b) "produs medicinal
veterinar generic" reprezintă un produs medicinal cu aceeaşi formă farmaceutică,
aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă în substanţe active ca şi produsul
medicinal de referinţă şi a cărui bioechivalenţă cu produsul medicinal de
referinţă a fost demonstrată prin studii de biodisponibilitate adecvate.
Diferitele săruri, esteri, eteri, izomeri, amestecuri de izomeri, complecşi sau
derivaţi ai unei substanţe active sunt considerate a fi una şi aceeaşi substanţă
activă, numai în cazul în care proprietăţile acestora nu diferă semnificativ din
punct de vedere al siguranţei şi/sau eficacităţii. În astfel de cazuri,
solicitantul trebuie să prezinte informaţii suplimentare pentru a dovedi
siguranţa şi/sau eficacitatea sărurilor, esterilor sau derivaţilor substanţei
active autorizate. Diferitele forme farmaceutice pentru administrare orală cu
eliberare imediată sunt considerate una şi aceeaşi formă farmaceutică. În astfel
de cazuri, studiile de biodisponibilitate nu sunt cerute solicitantului, dacă
acesta demonstrează că produsul medicinal generic îndeplineşte criteriile
definite în liniile directoare aplicabile.
(6) În cazul în care
produsul medicinal veterinar nu intră sub incidenţa definiţiei unui produs
medicinal veterinar generic prevăzut la alin. (5) lit. b), sau când
bioechivalenţa nu poate fi demonstrată prin studii de biodisponibilitate, precum
şi în cazul schimbării substanţei/substanţelor active, indicaţiilor terapeutice,
concentraţiei, formei farmaceutice sau a căilor de administrare faţă de produsul
medicinal de referinţă, trebuie să fie prezentate rezultatele testelor de
siguranţă, preclinice, clinice şi de reziduuri.
(7) În cazul în care un
produs medicinal veterinar biologic similar cu un produs medicinal veterinar
biologic de referinţă nu îndeplineşte condiţiile din definiţia produsului
medicinal veterinar generic datorită diferenţelor legate de materiile prime sau
de procesul de fabricaţie al produsului medicinal veterinar biologic faţă de
produsul medicinal veterinar biologic de referinţă, trebuie să fie prezentate
rezultatele testelor corespunzătoare preclinice sau clinice referitoare la
aceste condiţii. Datele suplimentare solicitate trebuie să se conformeze cu
prevederile anexei la prezenta normă sanitară veterinară şi cu liniile
directoare aplicabile. Nu se pot prezenta rezultatele altor teste şi experimente
din dosarul produsului medicinal veterinar de referinţă.
(8) În cazul produselor
medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de animale de la
care se obţin alimente care conţin o substanţă activă nouă care nu a fost
autorizată în Uniunea Europeană până la 30 aprilie 2004, perioada de 10 ani
prevăzută la alin. (2) se poate prelungi cu un an pentru fiecare extindere a
autorizaţiei de comercializare pentru alte specii de animale de la care se obţin
alimente, dacă extinderea se realizează în interval de 5 ani de la acordarea
autorizaţiei de comercializare iniţiale. Această perioadă nu trebuie să
depăşească 13 ani, în total, pentru o autorizaţie de comercializare pentru patru
sau mai multe specii de animale de la care se obţin alimente.
(9) Prelungirea
perioadei de 10 ani la 11, 12 sau 13 ani pentru un produs medicinal veterinar
destinat speciilor de animale de la care se obţin alimente, se poate acorda
numai dacă deţinătorul autorizaţiei de comercializare a solicitat iniţial
determinarea limitelor maxime de reziduuri stabilite pentru speciile menţionate
în autorizaţie.
(10) Efectuarea
studiilor, testelor şi experimentelor necesare aplicării alin. (1)-(9) şi
cerinţele practice rezultate din acestea nu sunt considerate ca fiind contrare
drepturilor conferite de brevete sau certificatelor de protecţie suplimentară
pentru produsele medicinale veterinare.
Art. 14. -
(1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. 5 lit. j) şi fără
a aduce atingere prevederilor legale referitoare la protecţia proprietăţii
industriale şi comerciale, solicitantul nu trebuie să prezinte rezultatele
testelor de siguranţă şi pentru reziduuri, testelor preclinice şi clinice, dacă
demonstrează că substanţele active ale produsului medicinal veterinar au o
utilizare bine - stabilită în domeniul veterinar din Uniunea Europeană, pentru
cel puţin 10 ani, cu eficienţă recunoscută şi sunt sigure pentru a fi utilizate
în condiţiile stabilite în anexa la prezenta normă sanitară veterinară. În acest
caz, solicitantul trebuie să prezinte date din literatura ştiinţifică adecvată.
(2) Raportul de evaluare
publicat de Agenţia Europeană a Medicamentelor, ca urmare a evaluării unei
solicitări pentru stabilirea limitelor maxime pentru reziduuri, în conformitate
cu Regulamentul Consiliului 2377/90/CEE, poate fi utilizat ca documentaţie, în
special pentru testele de siguranţă.
(3) În cazul în care un
solicitant foloseşte documentaţia ştiinţifică pentru a obţine o autorizaţie de
comercializare pentru un produs medicinal veterinar destinat unei specii de
animale de la care se obţin alimente şi prezintă, pentru acelaşi produs
medicinal veterinar, în vederea obţinerii autorizaţiei de comercializare pentru
alte specii de animale de la care se obţin alimente, noi studii de reziduuri, în
conformitate cu Regulamentul Consiliului 2377/90/CEE şi rezultatele unor teste
clinice suplimentare, acestea nu vor fi utilizate de părţi terţe timp de trei
ani de la acordarea autorizaţiei pentru care aceste teste au fost efectuate,
conform prevederilor art. 13.
Art. 15. - În cazul
produselor medicinale veterinare ce conţin substanţe active utilizate în
compoziţia produselor medicinale veterinare autorizate, dar care nu au fost
utilizate încă în combinaţie pentru scopuri terapeutice, trebuie prezentate
rezultatele testelor de siguranţă şi pentru reziduuri sau, după caz, rezultatele
unor noi teste preclinice sau clinice referitoare la combinaţie, în conformitate
cu art. 12 alin. (5) lit. j), fără a fi necesară prezentarea referinţelor
ştiinţifice pentru fiecare substanţă din combinaţie.
Art. 16. - După
acordarea autorizaţiei de comercializare, deţinătorul acesteia poate permite
utilizarea documentaţiei farmaceutice pentru reziduuri şi siguranţă şi
rezultatele testelor preclinice şi clinice cuprinse în dosarul produsului
medicinal veterinar respectiv, pentru susţinerea unei solicitări ulterioare de
autorizare pentru un produs medicinal veterinar care are aceeaşi formă
farmaceutică, compoziţie calitativă şi cantitativă în substanţe active.
Art. 17. - În mod
excepţional, prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (5) lit. j) şi ţinând
cont de prevederile comunitare, pentru produsele medicinale veterinare
imunologice, solicitantului poate să nu i se ceară să realizeze teste de teren
pe speciile ţintă, dacă acestea nu pot fi efectuate din motive temeinic
justificate.
Art. 18. -
(1) Rezumatul caracteristicilor produsului trebuie să conţină, în
ordinea indicată mai jos, următoarele informaţii:
a) denumirea produsului
medicinal veterinar, concentraţia şi forma farmaceutică;
b) compoziţia calitativă
şi cantitativă pentru substanţele active şi constituenţii excipientului, a căror
cunoaştere este esenţială pentru administrarea corespunzătoare a produsului
medicinal veterinar. Trebuie utilizată denumirea uzuală comună sau denumirea
chimică;
c) forma farmaceutică;
d) particularităţi
clinice:
(i) specii ţintă,
(ii) indicaţii de
utilizare, cu specificarea speciilor ţintă,
(iii) contraindicaţii,
(iv) avertizări speciale
pentru fiecare specie ţintă,
(v) precauţii speciale
pentru utilizare, inclusiv cele pentru persoana care administrează produsul
medicinal veterinar la animale,
(vi) reacţii adverse -
frecvenţă şi gravitate,
(vii) utilizare în
timpul gestaţiei, lactaţiei sau ouatului,
(viii) interacţiuni cu
alte produse medicinale şi alte forme de interacţiuni,
(ix) doză şi cale de
administrare,
(x) supradoză -
simptome, proceduri de urgenţă, antidoturi, dacă este cazul,
(xi) perioada de
aşteptare pentru diferite produse rezultate de la animalele tratate, inclusiv
cele pentru care perioada de aşteptare este zero;
e) proprietăţi
farmacologice:
(i) proprietăţi
farmacodinamice,
(ii) particularităţi
farmacocinetice;
f) particularităţi
farmaceutice:
(i) lista excipienţilor,
(ii) incompatibilităţi
majore,
(iii) perioada de
valabilitate şi când este cazul, perioada de valabilitate după reconstituirea
produsului medicinal, sau atunci când ambalajul primar este deschis pentru prima
dată,
(iv) condiţii speciale
pentru depozitare,
(v) natura şi compoziţia
ambalajului primar,
(vi) măsuri speciale
pentru eliminarea produselor medicinale neutilizate sau a deşeurilor provenite
din utilizarea unor astfel de produse, după caz;
g) deţinătorul
autorizaţiei de comercializare;
h) numărul autorizaţiei
de comercializare;
i) data primei
autorizaţii sau data reînnoirii autorizaţiei de comercializare;
j) data revizuirii
textului.
(2) În scopul
autorizării conform art. 13, nu este necesar să fie incluse date referitoare la
indicaţii sau forme de dozaj cuprinse în rezumatul caracteristicilor produsului
medicinal de referinţă care se află încă sub protecţia conferită de brevet, la
data comercializării unui produs medicinal veterinar generic.
Art. 19. -
(1) Documentele menţionate la art. 12 alin. (6) trebuie elaborate
şi semnate de persoane cu pregătire profesională sau tehnică de specialitate,
precizate într-un curriculum vitae complet, înainte de a fi prezentate
Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar.
(2) Persoanele
menţionate la alin. (1) trebuie să justifice orice utilizare a datelor
ştiinţifice prevăzute la art. 14 alin. (1), în conformitate cu condiţiile
stabilite în anexa la prezenta normă sanitară veterinară.
CAPITOLUL II
Prevederi speciale aplicabile produselor medicinale veterinare homeopate
Art. 20. -
(1) Produsele medicinale veterinare homeopate fabricate şi
comercializate în România trebuie înregistrate sau autorizate, în conformitate
cu prevederile art. 21-23 ale prezentei norme sanitare veterinare. În cazul
produselor înregistrate în conformitate cu art. 21, se aplică prevederile art.
37 şi art. 38 alin. (1)-(2).
(2) Pentru produsele
medicinale veterinare homeopate menţionate la art. 21, Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate stabili o procedură
simplificată de înregistrare.
(3) Prin derogare de la
prevederile art. 10, produsele medicinale veterinare homeopate pot fi
administrate la speciile de animale de la care nu se obţin alimente, numai sub
responsabilitatea unui medic veterinar.
(4) Prin derogare de la
prevederile art. 11 alin. (1) şi (2), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite administrarea de produse
medicinale veterinare homeopate la speciile de animale de la care se obţin
alimente, ale căror constituenţi activi sunt menţionaţi în anexa II a
Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE, numai sub responsabilitatea unui medic
veterinar. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor stabileşte măsuri pentru a controla, în România, utilizarea
produselor medicinale homeopate veterinare înregistrate sau autorizate într-un
alt stat membru al Uniunii Europene, pentru utilizare la aceeaşi specie în
conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 21. -
(1) Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului Consiliului
2377/90/CEE privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri pentru produsele
farmacologic active destinate speciilor de animale de la care se obţin alimente,
pot face obiectul unei proceduri speciale de înregistrare simplificată numai
produsele medicinale veterinare homeopate care îndeplinesc cumulat următoarele
condiţii:
a) sunt administrate
conform descrierii din Farmacopeea Română sau din Farmacopeea Europeană;
b) pe eticheta
produsului medicinal veterinar homeopat nu apare nicio indicaţie terapeutică
specifică sau alte informaţii referitoare la aceasta;
c) prezintă un grad
suficient de diluţie, pentru a garanta siguranţa produsului medicinal veterinar
homeopat. Produsul medicinal veterinar homeopat nu trebuie să conţină mai mult
de 1/10000 din tinctura mamă. Ţinând cont de noile date ştiinţifice şi dacă se
justifică, prevederile lit. b) şi c) pot fi adaptate în conformitate cu
procedura comunitară. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor stabileşte categoriile de produse medicinale veterinare
homeopate ce se eliberează pe bază de prescripţie veterinară.
(2) Criteriile şi
regulile de procedură prevăzute la Cap. III, cu excepţia art. 29, se aplică prin
analogie cu procedura de înregistrare simplificată specială pentru produsele
medicinale veterinare homeopate menţionate la alin. (1), cu excepţia
demonstrării efectului terapeutic.
Art. 22. - O cerere de
înregistrare simplificată specială, poate conţine referiri la o serie de produse
medicinale derivate de la acelaşi/aceleaşi stoc/stocuri homeopat/homeopate.
Pentru a demonstra eficienţa farmaceutică şi omogenitatea fiecărui lot a
produselor în cauză, cererea trebuie să cuprindă denumirea ştiinţifică sau altă
denumire prevăzută în Farmacopee pentru stocul sau stocurile produselor
medicinale veterinare homeopate. La cererea de înregistrare simplificată
specială se anexează:
a) declaraţia privind
diferitele căi de administrare, formele farmaceutice şi gradul de diluţie care
urmează a fi înregistrat;
b) dosarul în care se
descrie modul de obţinere şi control al stocului sau stocurilor homeopate şi
justificarea naturii homeopate a acestuia/acestora, pe baza unor date
bibliografice adecvate. În cazul produselor medicinale veterinare homeopate care
conţin substanţe biologice, trebuie să se prezinte o descriere a măsurilor ce
trebuie aplicate pentru asigurarea absenţei agenţilor patogeni;
c) dosarul de fabricaţie
şi control pentru fiecare formă farmaceutică şi descrierea metodei de diluţie şi
potenţare;
d) autorizaţia de
fabricaţie pentru produsele medicinale veterinare homeopate în cauză;
e) copii ale tuturor
înregistrărilor sau autorizaţiilor obţinute pentru aceleaşi produse în celelalte
state membre ale Uniunii Europene;
f) mostre ale
ambalajului primar şi secundar ale produselor medicinale veterinare homeopate ce
urmează a fi înregistrate;
g) date privind
stabilitatea produsului medicinal homeopat;
h) perioada de aşteptare
propusă, însoţită de toate justificările solicitate.
Art. 23. -
(1) Produsele medicinale veterinare homeopate, altele decât cele
menţionate la art. 21 alin. (1), sunt supuse autorizării în conformitate cu
prevederile art. 12 şi 14-18.
(2) Pe teritoriul
României, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor poate stabili reguli specifice pentru testele de siguranţă şi
experimentele preclinice şi clinice pentru produsele medicinale veterinare
homeopate destinate animalelor de la care nu se obţin alimente, altele decât
cele prevăzute la art. 21 alin. (1), în conformitate cu principiile şi
caracteristicile homeopatiei practicate în România. În acest caz, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, trebuie să
notifice Comisiei Europeane normele specifice în vigoare.
Art. 24. - Prezentul
capitol nu se aplică produselor medicinale veterinare homeopate imunologice.
Prevederile de la Titlurile VI şi VII se aplică şi produselor medicinale
veterinare homeopate.
CAPITOLUL III
Procedura de obţinere a autorizaţiei de comercializare
Art. 25. -
(1) Autoritatea competentă pentru acordarea autorizaţiilor de
comercializare pentru produsele medicinale veterinare, în România, este
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar. Procedura pentru acordarea autorizaţiei de comercializare pentru un
produs medicinal veterinar trebuie să dureze maximum 210 zile de la depunerea
unei solicitări valabile. Solicitările pentru autorizaţiile de comercializare
pentru acelaşi produs medicinal veterinar depuse în două sau mai multe state
membre ale Uniunii Europene trebuie prezentate în conformitate cu prevederile
art. 36-46.
(2) Atunci când
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar constată că, o altă solicitare pentru autorizaţia de comercializare
pentru acelaşi produs medicinal veterinar este în curs de examinare într-un stat
membru al Uniunii Europene, îşi va declina competenţa în ceea ce priveşte
evaluarea cererii şi recomandă solicitantului aplicarea prevederilor art. 36-46.
Art. 26. - În cazul în
care Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar este informat, în conformitate cu art. 12 alin. (5), lit. n), că un
alt stat membru al Uniunii Europene a autorizat un produs medicinal veterinar
care face obiectul unei solicitări pentru autorizare în România, aceasta
respinge solicitarea dacă nu a fost introdusă în conformitate cu prevederile
art. 36-46.
Art. 27. - În vederea
examinării solicitării depuse în conformitate cu prevederile art. 12-17,
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar:
a) verifică dacă
documentaţia depusă în sprijinul solicitării respectă articolele 1217 şi dacă
sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea unei autorizaţii de comercializare;
b) poate dispune
testarea produsului medicinal veterinar, produselor intermediare, materiilor
prime sau altor materii care intră în componenţa acestuia la un laborator
oficial din cadrul Laboratoarelor Oficiale pentru Controlul Medicamentelor -
O.M.C.L sau la un laborator autorizat, recunoscut de Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în acest scop, pentru a se
asigura că metodele de testare utilizate de producător şi descrise în
specificaţiile ce însoţesc solicitarea, în conformitate cu art. 12 alin. (5) lit
i) sunt corespunzătoare;
c) poate verifica, în
mod similar, în special prin consultarea unui laborator naţional sau comunitar
de referinţă, dacă metoda analitică utilizată pentru detectarea reziduurilor
prezentată de către solicitant în sensul art. 12 alin.(5) litera (j) pct. ii)
este corespunzătoare;
d) poate solicita, după
caz, informaţii suplimentare referitoare la art. 12 şi art. 14-17. În cazul în
care Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar solicită informaţii suplimentare, termenele precizate la art. 25 se
suspendă până la furnizarea datelor suplimentare solicitate. În mod similar,
aceste termene se suspendă şi în situaţia în care se permite solicitantului să
prezinte explicaţii în scris sau verbale.
Art. 28. -
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor:
a) verifică dacă
fabricanţii de produse medicinale veterinare din ţările terţe sunt capabili să
fabrice aceste produse în conformitate cu datele prevăzute la art. 12 alin. (5)
lit. d) şi/sau să efectueze teste de control în conformitate cu metodele
descrise în documentaţia care însoţeşte cererea, conform prevederilor art. 12
alin. (5) lit. i);
b) poate, în cazuri
justificate, să autorizeze fabricanţii şi importatorii de produse medicinale
veterinare ce provin din ţări terţe, să delege unor terţi efectuarea anumitor
etape ale procesului de fabricaţie şi/sau unele teste de control la care se
referă lit. a). În astfel de cazuri Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să efectueze controale la unităţile
terţilor desemnaţi.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate efectua
controale şi inspecţii dacă apreciază că există motive de suspiciune privind
nerespectarea principiilor şi ghidurilor de bună practică de fabricaţie.
Art. 29. -
(1) La emiterea unei autorizaţii de comercializare, deţinătorul
trebuie informat de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar cu privire la rezumatul caracteristicilor
produsului pe care l-a autorizat.
(2) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar verifică dacă
informaţiile referitoare la produsul medicinal veterinar şi, în special cele
înscrise pe etichetă şi prospect, corespund cu rezumatul caracteristicilor
produsului autorizat, la data acordării autorizaţiei de comercializare sau
ulterior.
(3) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar face publică
fără întârziere, autorizaţia de comercializare emisă, împreună cu rezumatul
caracteristicilor produsului pentru fiecare produs medicinal veterinar
autorizat.
(4) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar întocmeşte un
raport de evaluare şi observaţii privind rezultatele testelor farmaceutice, de
siguranţă şi reziduuri, ale testelor preclinice şi clinice pentru produsul
medicinal veterinar în cauză. Raportul de evaluare este actualizat pe măsură ce
devin disponibile informaţii noi, importante pentru evaluarea calităţii,
siguranţei şi eficacităţii produsului medicinal veterinar în cauză. Acesta face
public fără întârziere, raportul de evaluare şi motivele care au stat la baza
deciziei sale, cu excepţia informaţiilor confidenţiale de natură comercială.
Art. 30. -
(1) La acordarea autorizaţiei de comercializare se poate impune
deţinătorului acesteia să indice pe ambalajul primar şi/sau pe ambalajul
secundar şi pe prospect - după caz, alte informaţii importante pentru siguranţa
sau protecţia sănătăţii, inclusiv precauţii speciale de utilizare şi orice alte
avertizări rezultate din testele clinice şi farmacologice prevăzute la art. 12
alin. (5) lit j) şi la art. 13-17 sau din experienţa dobândită pe parcursul
utilizării produsului medicinal veterinar, după comercializarea acestuia.
(2) În situaţii
excepţionale, în urma consultării solicitantului, autorizaţia poate fi acordată
cu condiţia ca solicitantul să introducă proceduri specifice, în special
referitoare la siguranţa produsului medicinal veterinar şi să notifice la
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar orice reacţii cauzate de utilizarea acestuia şi măsurile care trebuie
luate. Astfel de autorizaţii pot fi acordate numai pentru motive obiective,
verificabile. Menţinerea autorizaţiei se face doar în baza unei reevaluări
anuale a îndeplinirii condiţiilor impuse.
Art. 31. -
(1) După emiterea unei autorizaţii de comercializare, deţinătorul
acesteia trebuie ca pentru metodele de fabricaţie şi control prevăzute de art.
12 alin. (5) lit. d) şi i) să ţină cont de progresul ştiinţific şi tehnic şi să
introducă toate modificările care se impun pentru ca produsul medicinal
veterinar să fie fabricat şi controlat prin intermediul unor metode ştiinţifice
general acceptate. Aceste modificări trebuie autorizate de către Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(2) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar poate să ceară
solicitantului sau deţinătorului unei autorizaţii de comercializare:
a) să furnizeze
cantităţi suficiente de substanţe pentru a efectua controale în scopul
identificării prezenţei reziduurilor produselor medicinale veterinare în cauză;
b) să-i pună la
dispoziţie expertiza sa tehnică, pentru a facilita verificarea metodei analitice
de detectare a reziduurilor produselor medicinale veterinare, de către
Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară, conform prevederilor
Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 95/2007 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind măsurile de supraveghere şi
control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la
produsele de origine animală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 272 din 24 aprilie 2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
Consiliului 96/23/CE.
(3) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare trebuie să transmită imediat Institutului pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar orice
informaţii noi care ar putea duce la modificarea informaţiilor şi documentelor
prevăzute la art. 12 alin. (5), art. 13-15 şi art. 18 sau ale anexei la prezenta
normă sanitară veterinară. De asemenea, acesta trebuie să informeze imediat
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar despre orice interdicţie sau restricţie impusă de autorităţile
competente ale oricărei ţări în care produsul medicinal veterinar este
comercializat şi despre orice informaţii noi care ar putea influenţa evaluarea
riscurilor şi beneficiilor produsului medicinal veterinar în cauză.
(4) Pentru ca raportul
risc - beneficiu să fie evaluat în mod continuu, Institutul pentru Controlul
Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar poate solicita în orice
moment deţinătorului autorizaţiei de comercializare să furnizeze date ce
demonstrează că raportul risc - beneficiu rămâne favorabil.
(5) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare trebuie să informeze imediat Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar în legătură cu
orice modificare pe care intenţionează să o aducă informaţiilor sau documentelor
menţionate la art. 12-17.
Art. 32. -
(1) După acordarea unei autorizaţii de comercializare, deţinătorul
acesteia trebuie să informeze Institutul pentru Controlul Produselor Biologice
şi Medicamentelor de Uz Veterinar cu privire la data punerii pe piaţă a
produsului medicinal veterinar în România, luând în considerare diferitele forme
de prezentare autorizate.
(2) Deţinătorul trebuie
să notifice Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de Uz Veterinar dacă produsul nu mai este comercializat, fie temporar, fie
permanent. În afara unor circumstanţe excepţionale, această notificare trebuie
făcută cu cel puţin 60 de zile înainte de întreruperea punerii pe piaţă a
produsului medicinal veterinar.
(3) La cererea
autorităţii competente, în contextul farmacovigilenţei, deţinătorul autorizaţiei
de comercializare trebuie să furnizeze toate datele privind volumul de vânzări
al produsului medicinal veterinar şi orice date pe care le deţine referitoare la
cantităţile prescrise.
Art. 33. -
(1) O autorizaţie de comercializare este valabilă 5 ani de la data
emiterii.
(2) Autorizaţia de
comercializare poate fi reînnoită după 5 ani pe baza unei reevaluări a
raportului risc - beneficiu de către Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, dacă aceasta a eliberat
autorizaţia. În acest scop, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea
autorizaţiei de comercializare, în conformitate cu prevederile alin. (1),
deţinătorul acesteia trebuie să depună la Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar o versiune consolidată a dosarului
cu privire la calitate, siguranţă şi eficacitate, inclusiv toate variaţiile
introduse după acordarea autorizaţiei.
(3) Autorizaţia de
comercializare se reînnoieşte, în principiu, pentru o perioadă nelimitată, cu
excepţia situaţiei în care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor decide, pe baza unor motive justificate privind
farmacovigilenţa, ca autorizaţia să fie reînnoită la fiecare 5 ani, în
conformitate cu prevederile alin. (2).
(4) Prin derogare de la
prevederile alin. (1), dacă produsul medicinal veterinar autorizat nu se
comercializează efectiv în termen de 3 ani de la data acordării autorizaţiei de
comercializare, aceasta îşi pierde valabilitatea.
(5) Prin derogare de la
prevederile alin. (1), în cazul în care un produs medicinal veterinar autorizat,
comercializat în România, nu mai este prezent pe piaţă timp de 3 ani consecutiv,
autorizaţia de comercializare acordată pentru acel produs medicinal veterinar
îşi pierde valabilitatea.
(6) Prin derogare de la
prevederile alin. (4) şi (5), în situaţii excepţionale referitoare la sănătatea
publică sau sănătatea animalelor, la solicitarea Institutului pentru Controlul
Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate să acorde excepţii
privind valabilitatea autorizaţiei de comercializare. Astfel de excepţii trebuie
să fie temeinic justificate şi se acordă la solicitarea deţinătorului
autorizaţiei de comercializare.
Art. 34. - Acordarea
autorizaţiei de comercializare nu exonerează fabricantul şi, după caz,
deţinătorul autorizaţiei de comercializare de răspunderea legală.
Art. 35. -
(1) Autorizaţia de comercializare nu se acordă dacă dosarul
înaintat pentru obţinerea acesteia nu este în conformitate cu prevederile art.
12-17 şi art. 19.
(2) Autorizaţia de
comercializare nu se acordă în cazul în care, după verificarea documentelor şi
specificaţiilor menţionate la art. 12 şi art. 13 alin. (1), se constată că:
a) raportul
risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar este nefavorabil, în condiţiile
de utilizare autorizate. Atunci când solicitarea priveşte un produs medicinal
veterinar de uz zootehnic, se va ţine seama de beneficiile pentru sănătatea şi
bunăstarea animalelor, precum şi pentru sănătatea publică;
b) efectul terapeutic
este insuficient dovedit de către solicitant, în ceea ce priveşte speciile de
animale care urmează să fie tratate;
c) compoziţia calitativă
sau cantitativă a produsului nu este precizată;
d) perioada de aşteptare
recomandată de solicitant nu este suficientă pentru a garanta faptul că
alimentele obţinute de la animalul tratat nu conţin reziduuri ce ar putea
constitui un pericol pentru sănătatea publică sau este insuficient justificată;
e) eticheta sau
prospectul propus de solicitant nu respectă prevederile prezentei norme sanitare
veterinare;
f) produsul medicinal
veterinar prezentat pentru comercializare sau utilizare este interzis în baza
altor prevederi comunitare.
(3) Atunci când o
reglementare comunitară este în curs de adoptare şi urmează să fie transpusă în
legislaţia naţională, Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar poate refuza autorizarea unui produs medicinal
veterinar, dacă această măsură este necesară pentru protecţia sănătăţii publice
sau a sănătăţii animalelor.
(4) Solicitantul sau
deţinătorul autorizaţiei de comercializare este responsabil pentru
autenticitatea documentelor şi datelor prezentate.
CAPITOLUL IV
Procedura de recunoaştere mutuală şi procedura descentralizată
Art. 36. - Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar cu
acordul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor trebuie să desemneze pentru un mandat de 3 ani, ce se poate reînnoi,
un reprezentant în grupul de coordonare a procedurilor descrise în prezentul
capitol. Reprezentantul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor poate fi însoţit de experţi.
Art. 37. -
(1) În scopul obţinerii unei autorizaţii de comercializare pentru
un produs medicinal veterinar în România şi în alte state membre ale Uniunii
Europene, solicitantul trebuie să depună cereri însoţite de dosare identice la
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar şi la autorităţile competente din statele membre respective. Dosarul
trebuie să conţină toate informaţiile administrative, documentaţia ştiinţifică
şi tehnică menţionată la art. 12-18. Documentele prezentate trebuie să includă o
listă a statelor membre ale Uniunii Europene unde a fost depusă cererea. De
asemenea, solicitantul trebuie să ceară unui stat membru al Uniunii Europene să
acţioneze ca "stat membru de referinţă" şi să elaboreze un raport de evaluare a
produsului medicinal veterinar în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (3).
Atunci când este cazul, raportul de evaluare trebuie să conţină o analiză în
sensul art. 13 alin. (8) sau al art. 14 alin. (3).
(2) În cazul în care
produsul medicinal veterinar este deja autorizat în alt stat membru al Uniunii
Europene la momentul depunerii cererii, România acţionează ca stat membru
interesat şi Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de Uz Veterinar recunoaşte autorizaţia de comercializare acordată de statul
membru de referinţă, conform procedurii comunitare. În acest scop, deţinătorul
autorizaţiei de comercializare cere statului membru de referinţă, fie să
elaboreze un raport de evaluare privind produsul medicinal veterinar, fie, dacă
este cazul, să actualizeze raportul de evaluare existent.
(3) În cazul în care
România este statul membru de referinţă, Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar trebuie să elaboreze/actualizeze
raportul de evaluare în maximum 90 de zile de la primirea unei cereri valabile.
Raportul de evaluare împreună cu rezumatul caracteristicilor produsului,
etichetarea şi prospectul aprobate sunt trimise statelor membre interesate şi
solicitantului.
(4) Dacă produsul
medicinal veterinar nu a primit autorizaţie de comercializare la momentul
depunerii cererii la Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar, în cazul în care România este ales ca stat
membru de referinţă, solicitantul ii cere Institutului pentru Controlul
Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar să întocmească un proiect
de raport de evaluare, un proiect al rezumatului caracteristicilor produsului şi
un proiect de etichetare şi prospect. Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, în cazul în care România este stat
membru de referinţă, trebuie să întocmească aceste proiecte în termen de 120 de
zile de la primirea unei solicitări valabile şi să le trimită statelor membre
interesate şi solicitantului.
(5) În cazul în care
România acţionează ca stat membru interesat, în termen de 90 de zile de la
primirea documentelor la care se face referire în alin. (2)-(4), Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar aprobă
sau respinge raportul de evaluare, rezumatul caracteristicilor produsului,
etichetarea şi prospectul şi informează solicitantul şi statul membru de
referinţă în consecinţă. La înregistrarea acordului tuturor părţilor, Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar închide
procedura şi îl informează pe solicitant în consecinţă.
(6) Dacă a fost depusă o
cerere potrivit prevederilor alin. (1), Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar trebuie să adopte o decizie în
conformitate cu raportul de evaluare, rezumatul caracteristicilor produsului,
etichetarea şi prospectul, aşa cum au fost autorizate, în termen de 30 de zile
de la înştiinţarea privind acordul.
Art. 38. -
(1) Dacă în termenul prevăzut la art. 37 alin. (5), Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar nu poate
aproba raportul de evaluare, rezumatul caracteristicilor produsului, etichetarea
şi prospectul, datorită unui risc potenţial grav pentru sănătatea publică, a
animalelor sau pentru mediu, aceasta trebuie să prezinte detaliat motivele şi să
le comunice statului membru de referinţă, celorlalte state membre ale Uniunii
Europene interesate şi solicitantului. Motivele de dezacord se transmit imediat
grupului de coordonare. În cazul în care Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar invocă motivele menţionate la art.
75 alin. (1), România nu mai este considerată ca stat membru interesat în sensul
prezentului capitol.
(2) În cadrul grupului
de coordonare, România, prin intermediul reprezentantului desemnat de Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar,
împreună cu reprezentanţii celorlalte state membre ale Uniunii Europene
menţionate la alin. (1), trebuie să ajungă la un acord cu privire la măsurile ce
trebuie luate şi să acorde solicitantului posibilitatea de a-şi susţine punctul
de vedere verbal sau în scris. Dacă în termen de 60 de zile de la comunicarea
motivelor de dezacord către grupul de coordonare se ajunge la un acord, România,
ca stat membru de referinţă, înregistrează acordul, închide procedura şi
informează solicitantul. În acest caz se aplică prevederile art. 37 alin. (6).
(3) Dacă nu se ajunge la
un acord în termen de 60 de zile, Agenţia Europeană a Medicamentelor este
informată imediat, în vederea aplicării procedurii prevăzute la art. 41-43.
Informaţiile transmise trebuie să definească detaliat obiectul dezacordului şi
motivele acestuia. O copie a acestor informaţii se transmite solicitantului.
(4) De îndată ce
solicitantul este informat că Agenţia Europeană a Medicamentelor a fost sesizată
în acest sens, acesta trebuie să transmită Agenţiei o copie a informaţiilor şi
documentelor menţionate în art. 37 alin. (1).
(5) În situaţia
menţionată la alin. (3), dacă Institutul pentru Controlul Produselor Biologice
şi Medicamentelor de Uz Veterinar a aprobat raportul de evaluare, rezumatul
caracteristicilor produsului, eticheta şi prospectul aprobate de statul membru
de referinţă, la cererea solicitantului, poate acorda autorizaţia de
comercializare pentru produsul medicinal veterinar respectiv, fără a aştepta
rezultatul procedurii stabilite la art. 41. În această situaţie, autorizaţia
este acordată fără a se aduce atingere procedurii menţionate anterior.
Art. 39. -
(1) Atunci când au fost depuse două sau mai multe solicitări
potrivit prevederilor art. 12-18 pentru aprobarea comercializării unui anumit
produs medicinal veterinar, şi dacă Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar şi/sau alte autorităţi competente
ale statelor membre ale Uniunii Europene au adoptat decizii divergente privind
autorizarea produsului medicinal veterinar sau suspendarea ori retragerea
acestuia, Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de
Uz Veterinar şi/sau alte autorităţi competente ale statelor membre sau Comisia
Europeană sau solicitantul/deţinătorul autorizaţiei de comercializare se poate
adresa Comitetului pentru Produsele Medicinale Veterinare, pentru aplicarea
procedurii prevăzute la art. 41-43.
(2) În vederea
armonizării produselor medicinale veterinare autorizate în Uniunea Europeană şi
pentru consolidarea aplicării prevederilor art. 10 şi 11, Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar trebuie să
transmită grupului de coordonare, o listă a produselor medicinale veterinare
pentru care trebuie întocmit un rezumat armonizat al caracteristicilor
produsului.
(3) Grupul de coordonare
întocmeşte lista produselor medicinale veterinare, pe baza propunerilor trimise
de Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar şi de celelalte state membre ale Uniunii Europene şi înaintează
această listă Comisiei Europene. Produsele medicinale veterinare din această
listă fac obiectul prevederilor alin. (1), conform unui calendar stabilit în
cooperare cu Agenţia Europeană a Medicamentelor.
(4) Comisia Europeană în
colaborare cu Agenţia Europeană a Medicamentelor şi luând în considerare
punctele de vedere ale părţilor interesate, adoptă lista finală şi calendarul.
Art. 40. -
(1) Înainte de adoptarea unei decizii cu privire la o cerere de
autorizaţie de comercializare sau de suspendare sau de retragere sau de orice
variaţii în termenii unei autorizaţii de comercializare, în cazul în care sunt
implicate interesele Uniunii Europene, ţinând cont, în special, de informaţiile
colectate conform Titlului VII, Institutul pentru Controlul Produselor Biologice
şi Medicamentelor de Uz Veterinar /celelalte state membre/Comisia
Europeană/solicitantul sau deţinătorul autorizaţiei de comercializare se
adresează Comitetului pentru Produsele Medicinale Veterinare pentru aplicarea
procedurii stabilite la art. 41-43. Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, alt stat membru interesat sau
Comisia Europeană trebuie să identifice clar problema care este adresată
Comitetului pentru Produsele Medicinale Veterinare spre evaluare şi să informeze
solicitantul sau deţinătorul autorizaţiei de comercializare. Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar şi solicitantul
sau deţinătorul autorizaţiei de comercializare trebuie să înainteze Comitetului
pentru Produsele Medicinale Veterinare toate informaţiile disponibile
referitoare la problema în cauză.
(2) În cazul în care,
sesizarea înaintată Comitetului pentru Produsele Medicinale Veterinare se referă
la o gamă de produse medicinale veterinare sau la o clasă terapeutică, Agenţia
Europeană a Medicamentelor poate limita procedura la anumite părţi ale
autorizaţiei. În acest caz, art. 44 se aplică acelor produse medicinale
veterinare numai în cazul în care acestea fac obiectul procedurilor de
autorizare de comercializare prevăzute de prezentul capitol.
Art. 41. - Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar,
solicitantul sau deţinătorul autorizaţiei de comercializare primesc de la
Agenţia Europeană a Medicamentelor, în termen de 15 zile de la adoptare, decizia
finală a Comitetului pentru Produsele Medicinale Veterinare împreună cu un
raport în care prezintă evaluarea produsului medicinal veterinar şi argumentele
concluziei rezultate. În cazul unei opinii favorabile acordării sau menţinerii
unei autorizaţii de comercializare a produsului medicinal veterinar în cauză,
sunt anexate la opinie următoarele documente:
a) un proiect al
rezumatului caracteristicilor produsului medicinal veterinar menţionat la art.
18 care trebuie să reflecte diferenţele dintre statele membre ale Uniunii
Europene în ceea ce priveşte condiţiile veterinare;
b) orice condiţii ce
afectează autorizaţia;
c) detalii ale
condiţiilor recomandate sau ale restricţiilor privind utilizarea sigură şi
eficientă a produsului medicinal veterinar;
d) proiecte pentru
etichetare şi prospect.
Art. 42. - În cazul în
care decizia Comisiei Europene este de a elibera autorizaţia de comercializare,
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar, precum şi solicitantul sau deţinătorul autorizaţiei de comercializare
primesc un proiect de decizie însoţit de documentele prevăzute la art. 41. În
cazul în care decizia Comisiei Europene nu este în concordanţă cu opinia
Agenţiei Europene a Medicamentelor, proiectul de decizie este însoţit şi de o
explicaţie detaliată a motivelor pentru concluziile rezultate.
Art. 43. -
(1) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar trebuie să formuleze observaţiile scrise privind
proiectul de decizie în termen de 22 de zile de la primirea acestuia şi să le
transmită Comisiei Europene.
(2) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar poate înainta o
solicitare scrisă pentru ca proiectul de decizie să fie discutat în cadrul unei
întruniri plenare a Comitetului Permanent privind Lanţul Alimentar şi Sănătatea
Animală.
(3) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar acordă sau
retrage autorizaţia de comercializare sau introduce variaţii în termenii
autorizaţiei de comercializare, dacă este cazul, pentru a se conforma deciziei
Comisiei Europene, în termen de 30 de zile de la notificare. Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia
Europeană şi Agenţia Europeană a Medicamentelor despre aceasta.
Art. 44. - Orice cerere
din partea deţinătorului autorizaţiei de comercializare pentru introducerea de
variaţii în termenii acestei autorizaţii care a fost acordată conform
prevederilor prezentului capitol, se prezintă autorităţii competente şi
celorlalte state membre ale Uniunii Europene care au autorizat anterior produsul
medicinal veterinar respectiv.
Art. 45. -
(1) Dacă Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar consideră că, pentru protecţia sănătăţii publice,
a animalelor sau a mediului, este necesară modificarea, suspendarea sau
retragerea unei autorizaţii de comercializare care a fost acordată conform
prevederilor prezentului capitol, aceasta transmite propunerea către Agenţia
Europeană a Medicamentelor pentru aplicarea procedurilor prevăzute la art.
41-43.
(2) Fără a aduce
atingere prevederile art. 40, în cazuri excepţionale, atunci când măsurile de
urgenţă sunt esenţiale pentru protejarea sănătăţii publice, a animalelor sau a
mediului, până la adoptarea unei decizii definitive, Institutul pentru Controlul
Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar cu acordul Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor poate suspenda
comercializarea şi utilizarea produsului medicinal veterinar respectiv pe
teritoriul României. Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar cu acordul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia
Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la motivele
acţiunii sale, cel târziu în următoarea zi lucrătoare.
Art. 46. -
(1) Prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi (5) şi ale art. 39-43 nu
se aplică produselor medicinale veterinare homeopate menţionate la art. 21.
(2) Prevederile art.
37-43 nu se aplică produselor medicinale veterinare homeopate menţionate la art.
23 alin. (2).
TITLUL IV
FABRICAŢIE ŞI IMPORT
Art. 47. -
(1) Fabricarea produselor medicinale veterinare pe teritoriul
României se efectuează numai de către deţinătorul unei autorizaţii de
fabricaţie. Această autorizaţie este necesară şi pentru produsele medicinale
veterinare destinate exportului.
(2) Autorizaţia de
fabricaţie este obligatorie atât pentru fabricaţia parţială, cât şi pentru
fabricarea totală, precum şi pentru diferitele procese de divizare, ambalare sau
prezentare. Autorizaţia de fabricaţie nu este obligatorie pentru procesele de
preparare, divizare, modificările de ambalare sau prezentare efectuate pentru
vânzarea cu amănuntul, de către personalul de specialitate din farmacii
autorizate în acest sens sau de către persoane autorizate în România să
efectueze astfel de procese.
(3) Autorizaţia de
fabricaţie este obligatorie pentru importurile din ţările terţe în România.
Prevederile prezentului titlu, precum şi prevederile art. 87 se aplică în mod
similar importuri ca şi pentru fabricaţie.
(4) Produsul medicinal
veterinar introdus pe teritoriul României dintr-o ţară terţă şi destinat altui
stat membru al Uniunii Europene, trebuie să fie însoţit de o copie a
autorizaţiei de fabricaţie.
(5) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să
înainteze Agenţiei Europene a Medicamentelor o copie a autorizaţiilor de
fabricaţie menţionate la alin. (1), pentru introducerea în baza de date a
Uniunii Europene menţionată la art. 84 alin. (8).
Art. 48. -
(1) Pentru obţinerea autorizaţiei de fabricaţie, solicitantul
trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:
a) să specifice
produsele medicinale veterinare şi formele farmaceutice care urmează să fie
fabricate sau importate şi, de asemenea, locul unde acestea urmează să fie
fabricate şi/sau controlate;
b) să dispună, pentru
fabricarea sau importul produselor medicinale veterinare menţionate la lit. a),
de spaţii, echipament tehnic, posibilităţi de control adecvate şi suficiente în
conformitate cu prevederile legale stabilite de Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, atât în ceea ce priveşte fabricarea
şi controlul, cât şi depozitarea produselor respective, conform prevederilor
art. 28. Pentru testări speciale, controlul calităţii produselor medicinale
veterinare se poate realiza pe bază de contract încheiat între unitatea de
producţie şi o altă unitate de control, în afara locului de producţie, în
unităţi de control autorizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor.
c) să dispună, cel puţin
de serviciile unei persoane calificate, în sensul art. 56.
(2) Solicitantul trebuie
să anexeze la cererea sa documente doveditoare pentru cele declarate potrivit
alin. (1).
Art. 49. -
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor emite autorizaţia de fabricaţie al cărei model este prevăzut în
anexa nr. 3 numai după ce a stabilit exactitatea informaţiilor furnizate în
conformitate cu prevederile art. 48, prin intermediul unui control efectuat de
reprezentanţii acesteia.
(2) Pentru a se asigura
că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 48, emiterea autorizaţiei de
fabricaţie poate fi condiţionată de îndeplinirea anumitor obligaţii impuse, fie
la momentul acordării autorizaţiei, fie la o dată ulterioară.
(3) Autorizaţia de
fabricaţie se acordă numai pentru spaţiile, produsele medicinale veterinare şi
formele farmaceutice specificate în solicitarea respectivă şi este valabilă 3
ani.
Art. 50. - Termenul
necesar pentru procedura de acordare a autorizaţiei de fabricaţie este de
maximum 90 de zile, de la data înregistrării unei solicitări valabile la
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor -
Direcţia de control şi coordonare a activităţii farmaceutice veterinare.
Art. 51. - Dacă
deţinătorul autorizaţiei de fabricaţie solicită o modificare în datele
menţionate la art. 48 alin. (1) lit. a) şi b), termenul maxim necesar pentru
procedura aferentă acestei solicitări este de 30 de zile. În situaţii
excepţionale, termenul poate fi extins până la 90 zile.
Art. 52. - Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate cere
solicitantului informaţii suplimentare referitoare la datele furnizate conform
art. 48 şi la persoana calificată menţionată la art. 56. Atunci când Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor îşi exercită acest
drept, aplicarea termenelor menţionate la art. 50 şi 51 trebuie suspendată până
la prezentarea datelor suplimentare solicitate.
Art. 53. - Deţinătorul
autorizaţiei de fabricaţie este obligat:
a) să dispună de
serviciile unui personal care să corespundă prevederilor legale naţionale, atât
în ceea ce priveşte fabricaţia, cât şi controlul;
b) să distribuie
produsele medicinale veterinare autorizate numai în conformitate cu legislaţia
naţională;
c) să notifice în
prealabil autorităţii competente modificările pe care doreşte să le efectueze în
datele furnizate conform art. 48. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să fie informată imediat dacă persoana
calificată menţionată la art. 56 este înlocuită în mod neprevăzut;
d) să permită
reprezentanţilor autorităţii competente accesul în orice moment în unităţile
sale,
e) să permită persoanei
calificate, menţionată la art. 56 să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu,
prin punerea la dispoziţia acesteia a tuturor mijloacelor necesare;
f) să respecte
principiile şi regulile de bună practică de fabricaţie pentru produse medicinale
veterinare şi să utilizeze ca materii prime numai substanţele active fabricate
conform regulilor de bună practică de fabricaţie pentru materii prime;
g) să păstreze evidenţa
produselor medicinale veterinare furnizate de acesta, inclusiv probe, conform
legislaţiei ţărilor de destinaţie. Fiecare tranzacţie trebuie înregistrată şi
însoţită cel puţin de următoarele informaţi:
(i) data;
(ii) denumirea
produsului medicinal veterinar;
(iii) cantitatea
furnizată;
(iv) numele şi adresa
destinatarului;
(v) numărul lotului.
h) Evidenţele menţionate
la lit. g) trebuie păstrate cel puţin 3 ani şi puse la dispoziţia autorităţilor
competente în vederea inspecţiei.
Art. 54. - În scopul
prezentei norme sanitare veterinare, fabricarea substanţelor active utilizate ca
materii prime include, atât fabricaţia parţială sau totală sau importul unei
substanţe active utilizată ca materie primă aşa cum este definită în partea a
II-a lit. C a anexei nr. 1, cât şi diferitele procese de divizare, ambalare sau
prezentare ce preced încorporarea într-un produs medicinal veterinar, inclusiv
reambalarea sau reetichetarea efectuate de distribuitorii de materie primă.
Art. 55. - Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică prevederile
ghidurilor publicate de Comisia Europeană privind forma şi conţinutul
autorizaţiei prevăzute la art. 47 alin. (1), a rapoartelor prevăzute la art. 84
alin. (5), forma şi conţinutul certificatului de bună practică de fabricaţie
prevăzut la art. 84 alin. (7).
Art. 56. -
(1) Deţinătorul autorizaţiei de fabricaţie trebuie să aibă la
dispoziţie permanent şi în mod continuu personal calificat care îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 57 şi care este responsabil de îndeplinirea
sarcinilor menţionate la art. 59.
(2) În cazul în care
deţinătorul autorizaţiei de fabricaţie îndeplineşte personal condiţiile
prevăzute la art. 57, acesta poate să-şi asume responsabilitatea prevăzută la
alin. (1).
Art. 57. -
(1) Personalul calificat menţionat la art. 56 alin. (1)
îndeplineşte condiţiile de calificare specificate la alin. (2) şi (8).
(2) Persoana calificată
trebuie să deţină o diplomă, un certificat sau alt document oficial de
calificare, dobândită la terminarea unor studii universitare, ori a unui curs
recunoscut ca echivalent de către România, pe o perioadă de cel puţin 4 ani de
studii teoretice şi practice în una din următoarele discipline ştiinţifice:
farmacie, medicină, medicină veterinară, chimie, chimie şi tehnologie
farmaceutică, biologie şi biochimie.
(3) Prin derogare de la
prevederile alin. (2), durata minimă a cursului universitar poate fi de 3 ani şi
jumătate, atunci când cursul este urmat de o perioadă de instruire teoretică şi
practică de cel puţin 1 an şi include o perioadă de instruire de cel puţin 6
luni într-o farmacie deschisă publicului, perioadă finalizată cu o examinare la
nivel universitar.
(4) În cazul în care în
România funcţionează universităţi sau cursuri echivalente recunoscute şi atunci
când unul dintre acestea are durata de 4 ani şi celălalt de 3 ani, diploma,
certificatul sau alt document oficial de calificare acordat la absolvirea
cursului universitar de 3 ani sau a echivalentului său recunoscut, se consideră
că îndeplineşte condiţia de durată prevăzută la alin. (3), în măsura în care
diplomele, certificatele sau alte documente oficiale de calificare acordate la
încheierea ambelor cursuri sunt recunoscute ca echivalente de către România.
(5) Cursul trebuie să
includă o instruire teoretică şi practică care are la bază cel puţin următoarele
discipline de bază:
a) fizică experimentală,
b) chimie generală şi
chimie anorganică,
c) chimie organică,
d) chimie analitică,
e) chimie farmaceutică,
inclusiv analiza produselor medicinale,
f) biochimie generală şi
aplicată (medicală),
g) fiziologie,
h) microbiologie,
i) farmacologie,
j) tehnologie
farmaceutică,
k) toxicologie,
l) farmacognozie -
studiul compoziţiei şi efectelor principiilor active ale substanţelor naturale
din plante şi produse de origine animală.
(6) Instruirea în aceste
domenii trebuie să fie echilibrată, astfel încât să permită persoanei în cauză
îndeplinirea prevederilor art. 59.
(7) Atunci când unele
diplome, certificate sau alte documente oficiale de calificare menţionate la
prezentul alineat nu îndeplinesc criteriile stabilite anterior, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor verifică dacă
persoana în cauză prezintă dovada că are cunoştinţele necesare fabricaţiei şi
controlului produselor medicinale veterinare.
(8) Persoana calificată
trebuie să aibă experienţă practică dobândită pe parcursul a cel puţin 2 ani, în
una sau mai multe unităţi producătoare autorizate în activităţile de analiză
calitativă a produselor medicinale, de analiză cantitativă a substanţelor active
şi de testare şi control, necesare pentru asigurarea calităţii produselor
medicinale veterinare.
(9) Prin derogare de la
alin. (8), durata experienţei practice solicitate poate fi redusă cu un an în
cazul în care un curs universitar durează cel puţin 5 ani şi cu un an şi
jumătate în cazul în care cursul durează cel puţin 6 ani.
Art. 58. -
(1) În cazul în care la data intrării în vigoare a prezentei norme,
o persoană desfăşoară în România activităţile menţionate la art. 56 alin. (1),
fără a se conforma prevederilor art. 57, poate să presteze în continuare acele
activităţi.
(2) Titularul unei
diplome, certificat sau a altui document oficial de calificare dobândite la
terminarea unor studii universitare - sau a unor studii recunoscute ca
echivalente de către România - într-o disciplină ştiinţifică care să-i permită
să desfăşoare activităţile persoanei menţionate la art. 56, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, poate fi considerat calificat pentru a îndeplini în
România atribuţiile persoanei la care se referă art. 56.
Art. 59. -
(1) Fără a prejudicia relaţia cu deţinătorul autorizaţiei de
fabricaţie, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor verifică dacă persoana calificată menţionată la art. 56 este
competentă, în contextul procedurilor prevăzute la art. 60, pentru următoarele:
a) în cazul produselor
medicinale veterinare fabricate în România, fiecare lot de produse medicinale
veterinare a fost fabricat şi controlat în conformitate cu legislaţia în vigoare
şi cu cerinţele autorizaţiei de comercializare;
b) în cazul produselor
medicinale veterinare provenite din ţări terţe sau din comerţul intra-comunitar,
fiecare lot de producţie este supus în România unei analize calitative complete,
unei analize cantitative cel puţin a tuturor substanţelor active şi a oricăror
altor teste sau controale necesare pentru asigurarea calităţii produselor
medicinale veterinare, în conformitate cu cerinţele autorizaţiei de
comercializare.
(2) Loturile de produse
medicinale veterinare care au fost supuse unor astfel de controale într-un alt
stat membru al Uniunii Europene, sunt exceptate de la efectuarea controalelor
menţionate la alin. (1), lit. b), dacă acestea sunt comercializate în România şi
sunt însoţite de rapoartele de control semnate de persoana calificată.
(3) În cazul produselor
medicinale veterinare importate dintr-o ţară terţă, atunci când au fost
încheiate acorduri între Uniunea Europeană şi ţara exportatoare, pentru a se
asigura că fabricantul produsului medicinal veterinar aplică standarde de bună
practică de fabricaţie cel puţin echivalente cu cele stabilite de Uniunea
Europeană şi controalele menţionate la alin. (1), lit. b) au fost efectuate în
ţara exportatoare, persoana calificată poate fi absolvită de responsabilitatea
de a efectua acele controale.
(4) Atunci când
produsele medicinale veterinare sunt comercializate, persoana calificată trebuie
să certifice, într-un registru sau într-un document echivalent, că fiecare lot
de producţie îndeplineşte prevederile prezentului articol. Registrul sau
documentul echivalent trebuie actualizat pe măsură ce sunt efectuate
operaţiunile şi trebuie să fie pus la dispoziţia autorităţii competente pentru o
perioadă de cel puţin 5 ani.
Art. 60. -
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor verifică dacă persoanele calificate îndeplinesc condiţiile prevăzute
la art. 56, fie prin intermediul unor măsuri administrative corespunzătoare, fie
prin respectarea de către aceste persoane a unui cod deontologic profesional.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate dispune
suspendarea unei persoane calificate, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor sale,
la data începerii procedurilor administrative sau disciplinare împotriva
acesteia.
Art. 61. - Prevederile
Titlului IV se aplică şi produselor medicinale veterinare homeopate.
TITLUL V
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL
Art. 62. -
(1) Autorizarea ambalajului primar şi secundar al produselor
medicinale veterinare, cu excepţia celor menţionate la art. 21 alin. (1) se
realizează de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar. Pe ambalaje trebuie să fie înscrise, cu
caractere lizibile, în conformitate cu prevederile art. 12-17 şi cu rezumatul
caracteristicilor produsului următoarele informaţii:
a) denumirea produsului
medicinal veterinar, urmată de concentraţie şi de forma farmaceutică. Denumirea
comună trebuie înscrisă în cazul în care produsul medicinal veterinar conţine
numai o substanţă activă, iar denumirea acestuia este inventată;
b) substanţele active
exprimate calitativ şi cantitativ pe unitate de doză sau în funcţie de forma de
administrare pentru un volum dat sau o greutate dată, folosind denumirile lor
comune;
c) numărul
lotului/seriei de fabricaţie;
d) numărul autorizaţiei
de comercializare;
e) numele sau denumirea
firmei, adresa deţinătorului autorizaţiei de comercializare şi după caz, al
reprezentantului desemnat de către deţinătorului autorizaţiei de comercializare;
f) speciile de animale
cărora le este destinat produsul medicinal veterinar, metoda şi calea de
administrare. Se lasă spaţiu pentru indicarea dozei prescrise;
g) perioada de aşteptare
pentru produsele medicinale veterinare destinate speciilor de animale de la care
se obţin alimente, pentru toate speciile în cauză şi pentru alimentele provenite
de la acestea (carne şi organe, ouă, lapte, miere), inclusiv speciile pentru
care perioada de aşteptare este zero;
h) data de expirare:
lună/an;
i) condiţii speciale de
păstrare, dacă este cazul;
j) precauţii speciale
privind eliminarea produselor medicinale veterinare neutilizate sau a deşeurilor
provenite din produsele medicinale veterinare printr-un sistem de colectare
autorizat;
k) informaţii care
trebuie specificate în conformitate cu art. 30 alin. (1), dacă este cazul;
l) menţiunea "Numai
pentru uz veterinar" sau în cazul produselor medicinale menţionate la art. 71,
menţiunea "Numai pentru uz veterinar - se va elibera numai cu prescripţie
veterinară".
(2) Indicarea formei
farmaceutice şi a conţinutului produsului, exprimat prin greutate, volum sau
număr de doze, este obligatorie numai pe ambalajul exterior.
(3) În măsura în care
acestea se referă la compoziţia calitativă şi cantitativă a produselor
medicinale veterinare, cu privire la substanţele active.
Prevederile de la
titlul I partea I lit. A din anexa la normă sanitară veterinară se aplică
datelor menţionate la alin. (1) lit. b) referitoare la compoziţia calitativă şi
cantitativă în substanţe active a produselor medicinale veterinare.
(4) Datele menţionate la
alin. (1) lit. f)-l) trebuie indicate pe ambalajul exterior şi pe flaconul
produselor medicinale veterinare în limbile ţărilor în care acestea sunt
comercializate.
(5) În cazul produselor
medicinale veterinare autorizate în baza Regulamentului Parlamentului European
şi al Consiliului nr. 726/2004/CE, Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar poate permite sau solicita ca pe
ambalajul secundar să fie înscrise informaţii suplimentare referitoare la
distribuţia, posesia, vânzarea sau orice alte precauţii necesare, cu condiţia ca
astfel de informaţii să nu contravină dreptului comunitar, termenilor
autorizaţiei de comercializare şi să nu fie promoţionale. Aceste informaţii
suplimentare se înscriu pe ambalajul secundar într-o bandă cu margine albastră,
pentru a fi separate de informaţiile menţionate la alin. (1).
(6) Pe eticheta şi în
prospectul produselor medicinale veterinare menţionate la alin. (5), trebuie să
fie înscrise, într-o bandă cu margine albastră, următoarele menţiuni, după caz:
a) se eliberează pe bază
de prescripţie medicală cu reţinere în farmacie: PRF;
b) se eliberează pe bază
de prescripţie medicală specială cu timbru sec: PTS;
c) simbolul
internaţional de avertizare sau pictograma pentru materiale inflamabile în cazul
produselor medicinale veterinare care conţin materiale inflamabile.
Art. 63. -
(1) În cazul produselor sub formă de fiole, pe ambalajul secundar
se înscriu informaţiile menţionate la art. 62 alin. (1), iar pe ambalajul primar
se înscriu obligatoriu următoarele informaţii:
a) denumirea produsului
medicinal veterinar,
b) cantitatea de
substanţe active,
c) calea de
administrare,
d) numărul
lotului/seriei de fabricaţie,
e) data expirării,
f) menţiunea: "numai
pentru uz veterinar".
(2) Pe ambalajele
primare de mici dimensiuni care conţin o doză unică, altele decât fiolele, pe
care nu este posibilă înscrierea informaţiilor menţionate la alin. (1), se
înscriu datele menţionate la art. 62 alin. (1)-(3) numai pe ambalajul secundar.
(3) Informaţiile
menţionate la alin. (1) lit. c) şi f) trebuie înscrise pe ambalajul primar şi
secundar al produselor medicinale veterinare în limbile ţărilor în care acestea
sunt comercializate.
Art. 64. - În lipsa
ambalajului secundar, toate informaţiile ce trebuie menţionate pe acest ambalaj
conform prevederilor art. 62 şi 63, trebuie menţionate pe ambalajul primar.
Art. 65. -
(1) Includerea în ambalajul tuturor produselor medicinale
veterinare a prospectului este obligatorie, cu excepţia cazului în care toate
informaţiile prevăzute la prezentul articol sunt direct inscripţionate pe
ambalajul secundar sau primar. Prospectul trebuie să corespundă produsului
medicinal veterinar pe care îl însoţeşte. Prospectul trebuie redactat în termeni
uşor de înţeles pentru public, în limba română sau în limba statului membru al
Uniunii Europene în care este comercializat produsul medicinal veterinar
respectiv.
(2) Aceste prevederi nu
restricţionează posibilitatea ca prospectul să fie prezentat în mai multe limbi,
cu condiţia ca în toate limbile folosite să apară aceleaşi informaţii.
(3) Dacă produsele
medicinale veterinare sunt destinate administrării numai de către un medic
veterinar, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor poate acorda excepţii de la obligaţia prezenţei anumitor informaţii
pe etichetă şi prospect şi de la obligaţia ca prospectul să fie redactat în
limba română.
(4) Prospectul trebuie
să fie aprobat de Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de uz Veterinar şi trebuie să conţină cel puţin următoarele
informaţii în ordinea indicată, conform art. 12-17 şi rezumatul
caracteristicilor produsului supus spre aprobare:
a) numele şi adresa
deţinătorului autorizaţiei de comercializare, a fabricantului şi după caz, a
reprezentantului deţinătorului autorizaţiei de comercializare;
b) denumirea produsului
medicinal veterinar, urmată de concentraţie şi de forma farmaceutică. Denumirea
comună trebuie înscrisă în cazul în care produsul medicinal veterinar conţine
numai o substanţă activă, iar denumirea acestuia este inventată. În cazul în
care produsul medicinal veterinar este autorizat în conformitate cu procedura
prevăzută la art. 36-46 sub diferite denumiri în statele membre ale Uniunii
Europene implicate, trebuie prezentată o listă a denumirilor autorizate în
fiecare stat membru al Uniunii Europene.
c) indicaţiile
terapeutice;
d) contraindicaţiile şi
reacţiile adverse, în măsura în care aceste informaţii sunt necesare pentru
utilizarea produsului medicinal veterinar;
e) speciile de animale
la care se poate utiliza produsul medicinal veterinar, doza pentru fiecare
specie, metoda, calea şi modul de administrare;
f) perioada de
aşteptare, chiar dacă aceasta este zero, în cazul produselor medicinale
veterinare administrate animalelor de la care se obţin produse alimentare;
g) precauţiile speciale
pentru depozitare, dacă este cazul;
h) informaţiile
solicitate la art. 30 alin. (1), dacă este cazul;
i) precauţiile speciale
privind eliminarea produselor medicinale veterinare neutilizate sau a deşeurilor
provenite din produsele medicinale veterinare, dacă este cazul;
Art. 66. - Dacă
prevederile prezentului titlu nu sunt respectate de către deţinătorul
autorizaţiei de comercializare şi notificarea adresată acestuia de către
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz
Veterinar a rămas fără efect, acesta poate suspenda sau retrage autorizaţia de
comercializare.
Art. 67. - Prevederile
prezentului titlu se aplică fără a afecta stabilirea preţurilor pentru produsele
medicinale veterinare, drepturile de proprietate industrială şi reglementările
autorităţii competente referitoare la distribuţia produselor medicinale
veterinare.
Art. 68. -
(1) Produsele medicinale veterinare homeopate trebuie să fie
etichetate în conformitate cu prevederile prezentului titlu şi identificate prin
includerea pe etichetele acestora, într-o formă clar lizibilă, a menţiunii:
"produs medicinal veterinar homeopat".
(2) Fără a se aduce
atingere prevederilor alin. (1) suplimentar faţă de menţiunea distinctă: "produs
medicinal veterinar homeopat fără indicaţii terapeutice aprobate", eticheta şi
după caz, prospectul produselor medicinale veterinare homeopate prevăzute la
art. 21 alin. (1), trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele
informaţii:
a) denumirea ştiinţifică
a stocului/stocurilor, urmată de gradul de diluţie, utilizând simbolurile din
Farmacopeea utilizată conform art. 1 pct. 6. În cazul în care produsul medicinal
veterinar homeopat este compus din mai multe stocuri, eticheta poate menţiona o
denumire inventată, suplimentar faţă de denumirile ştiinţifice ale stocurilor,
b) numele şi adresa
deţinătorului autorizaţiei de comercializare şi al fabricantului, atunci când
este cazul,
c) metoda de
administrare şi, după caz, calea de administrare,
d) data expirării: luna
şi anul,
e) forma farmaceutică,
f) conţinutul pe
ambalaj,
g) precauţiile speciale
de depozitare, după caz,
h) speciile ţintă,
i) un avertisment
special pentru produsul medicinal veterinar, dacă este cazul,
j) numărul
lotului/seriei de fabricaţie,
k) numărul autorizaţiei
de comercializare.
TITLUL VI
DEŢINEREA, DISTRIBUŢIA ŞI LIVRAREA PRODUSELOR MEDICINALE VETERINARE
Art. 69. -
(1) Distribuţia en-gros a produselor medicinale veterinare se face
în baza unei autorizaţii de distribuţie eliberată de Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - Direcţia de control şi
coordonare a activităţii farmaceutice veterinare. Procedura de acordare a
acestei autorizaţii nu trebuie să depăşească 90 zile de la data înregistrării
unei cereri valabile. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor poate acorda, la cerere, derogări cu privire la
distribuţia en-gros, în cazul livrării de cantităţi mici de produse medicinale
veterinare de la un vânzător cu amănuntul la altul.
(2) Pentru a obţine
autorizaţia de distribuţie, solicitantul trebuie să aibă personal calificat din
punct de vedere tehnic, spaţii, instalaţii şi echipamente care să asigure
depozitarea şi manipularea produselor medicinale veterinare, conform
prevederilor legislaţiei în vigoare.
(3) Deţinătorul
autorizaţiei de distribuţie este obligat să ţină evidenţa intrărilor şi
ieşirilor de produse medicinale veterinare şi să înregistreze următoarele
informaţii:
a) data operaţiunii
efectuate,
b) denumirea produsului
medicinal veterinar, ţara de origine şi numele fabricantului,
c) numărul
lotului/seriei şi data expirării,
d) cantitatea
recepţionată sau livrată,
e) numele şi adresa
furnizorului şi a destinatarului.
(4) Cel puţin o dată pe
an trebuie efectuate activităţi de audit pentru compararea cantităţilor de
produse medicinale veterinare achiziţionate şi livrate cu cantităţile aflate în
stoc. Diferenţele trebuie înregistrate în rapoarte. Aceste rapoarte trebuie
păstrate cel puţin trei ani şi puse la dispoziţia autorităţii competente, la
cerere, pentru controale şi inspecţii.
(5) Deţinătorul
autorizaţiei de distribuţie trebuie să deţină un plan de urgenţă care să
garanteze implementarea efectivă a operaţiunilor de rechemare dispuse de
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau
efectuate în cooperare cu fabricanţii produselor medicinale veterinare în cauză
sau cu deţinătorul autorizaţiei de comercializare.
(6) Distribuitorii
en-gros trebuie să furnizeze produse medicinale veterinare numai persoanelor
autorizate să presteze activităţi de vânzare cu amănuntul sau persoanelor cărora
le este permis prin lege să achiziţioneze produse medicinale veterinare de la
comercianţii en-gros.
(7) Orice distribuitor
care nu este deţinătorul autorizaţiei de comercializare şi care face comerţ
intracomunitar, trebuie să notifice intenţia sa deţinătorului autorizaţiei de
comercializare şi autorităţii competente. În cazul produselor medicinale
veterinare care nu sunt autorizate în conformitate cu prevederile Regulamentului
Parlamentului European şi al Consiliului 726/2004/CE, notificarea autorităţii
competente se realizează fără a aduce atingere procedurilor suplimentare
prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art. 70. -
(1) Distribuţia cu amănuntul a produselor medicinale veterinare se
realizează numai de persoane autorizate să efectueze astfel de operaţiuni, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Persoana autorizată
prevăzută la alin. (1) trebuie să păstreze evidenţa produselor medicinale
veterinare care se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală veterinară.
Pentru fiecare operaţiune de intrare sau ieşire, trebuie înregistrate
obligatoriu următoarele informaţii:
a) data operaţiunii
efectuate,
b) denumirea produsului
medicinal veterinar, ţara de origine şi numele fabricantului,
c) numărul
lotului/seriei şi data expirării,
d) cantitatea
recepţionată sau livrată,
e) numele şi adresa
furnizorului şi a destinatarului,
f) numele şi adresa
medicului veterinar care a prescris reţeta şi o copie a acesteia, atunci când
este cazul.
(3) Cel puţin o dată pe
an trebuie efectuate activităţi de audit pentru compararea cantităţilor de
produse medicinale veterinare achiziţionate şi livrate cu cantităţile aflate în
stoc, diferenţele fiind înregistrate. Aceste înregistrări trebuie păstrate timp
de cinci ani şi puse la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, pentru
controale şi inspecţii.
(4) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite
livrarea pe teritoriul României a produselor medicinale veterinare care se
eliberează pe bază de prescripţie medicală veterinară şi care sunt destinate
animalelor de la care se obţin alimente numai sub supravegherea unei persoane
autorizate în acest scop, care oferă garanţii cu privire la calificare, ţinerea
evidenţei şi raportarea în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.
Această prevedere nu se aplică livrării de produse medicinale veterinare pentru
tratamentul oral sau parenteral al infecţiilor bacteriene. Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să notifice Comisiei
Europene legislaţia naţională specifică.
Art. 71. -
(1) Fără a se aduce atingere prevederilor comunitare sau naţionale
referitoare la livrarea produselor medicinale veterinare, care servesc
protecţiei sănătăţii publice şi a animalelor, trebuie solicitată o prescripţie
medicală veterinară pentru eliberarea:
a) produselor medicinale
veterinare a căror distribuţie sau utilizare este supusă restricţiilor oficiale,
cum ar fi:
(i) restricţiile impuse
prin convenţiile Naţiunilor Unite cu privire la substanţele stupefiante şi
psihotrope,
(ii) restricţiile impuse
de legislaţia comunitară cu privire la utilizarea produselor medicinale
veterinare,
b) produselor medicinale
veterinare destinate animalelor de la care se obţin alimente;
c) produselor medicinale
veterinare pentru care medicul veterinar trebuie să ia precauţii speciale în
scopul de a evita orice risc inutil faţă de:
(i) speciile ţintă,
(ii) persoana care
administrează produsul medicinal veterinar,
(iii) mediul
înconjurător;
d) produselor medicinale
veterinare destinate tratamentelor sau proceselor patologice care necesită un
diagnostic prealabil precis sau a căror utilizare poate provoca efecte care să
împiedice sau să interfereze cu măsurile ulterioare de diagnostic sau de
tratament;
e) formulelor oficinale,
în înţelesul art. 3 alin. (3) lit. b), destinate animalelor de la care se obţin
alimente.
(2) În cazul produselor
medicinale veterinare care se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală
veterinară, cantitatea prescrisă şi eliberată trebuie limitată la cantitatea
minimă necesară pentru tratamentul sau terapia în cauză.
(3) Pentru produsele
medicinale veterinare noi care au fost autorizate cu mai puţin de 5 ani în urmă,
se eliberează numai pe baza de prescripţie medicală veterinară.
Art. 72. -
(1) Numai persoanele autorizate conform prevederilor legislaţiei
naţionale în vigoare pot deţine sau utiliza produse medicinale veterinare sau
substanţe care au proprietăţi anabolizante, antiinfecţioase, antiparazitare,
antiinflamatoare, hormonale sau psihotrope.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ţină o
evidenţă a fabricanţilor şi comercianţilor cărora le este permis să deţină
substanţe active care pot fi utilizate la fabricarea produselor medicinale
veterinare ce au proprietăţile menţionate la alin. (1). Persoanele autorizate
trebuie să ţină evidenţa tuturor tranzacţiilor cu substanţe ce pot fi utilizate
la fabricarea produselor medicinale veterinare şi să păstreze aceste evidenţe o
perioadă de cel puţin 3 ani şi să le pună la dispoziţia autorităţii competente
pentru controale şi inspecţii,
Art. 73. -
(1) Proprietarii sau deţinătorii de animale de la care se obţin
alimente trebuie să păstreze documentele referitoare la achiziţionarea,
deţinerea şi utilizarea produselor medicinale veterinare la aceste animale, timp
de 5 ani după administrare, inclusiv pentru animalele tăiate.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate solicita
păstrarea unei evidenţe care trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
a) data;
b) denumirea produsului
medicinal veterinar;
c) cantitatea;
d) numele şi adresa
furnizorului produsului medicinal veterinar;
e) identificarea
animalelor tratate.
Art. 74. - Prin derogare
de la prevederile art. 9 şi fără a aduce atingere prevederilor art. 71, medicii
veterinari din alt stat membru al Uniunii Europene care îşi desfăşoară
activitatea în România, pot aduce şi administra la animale cantităţi mici de
produse medicinale veterinare cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:
a) să nu depăşească doza
zilnică;
b) să nu fie autorizate
în România în cazul produselor medicinale veterinare imunologice;
c) autorizaţia de
comercializare, în conformitate cu prevederile art. 5, art. 7 şi art. 8, să fie
emisă de autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene în care
este stabilit medicul veterinar;
d) produsele medicinale
veterinare sunt transportate de medicul veterinar în ambalajul original al
fabricantului;
e) produsele medicinale
veterinare destinate administrării animalelor de la care se obţin alimente să
aibă aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă în substanţe active ca şi
produsele medicinale veterinare autorizate în România, în conformitate cu
prevederile art. 5, art. 7 şi art. 8;
f) medicul veterinar
care prestează servicii în România, trebuie să cunoască buna practică veterinară
aplicată în România şi să respecte perioada de aşteptare menţionată pe eticheta
produsului medicinal veterinar în cauză, exceptând cazul în care trebuie
respectată o perioadă de aşteptare mai lungă, conform regulilor de bună practică
veterinară;
g) medicul veterinar nu
trebuie să prescrie sau să elibereze nici un produs medicinal veterinar
proprietarului sau deţinătorului de animale tratate în România, cu excepţia
cazului în care acest lucru este permis de legislaţia naţională. În acest caz,
acesta poate elibera/administra produse medicinale veterinare numai pentru
animalele aflate în îngrijirea sa şi numai în cantităţile minime necesare
finalizării tratamentului animalelor în cauză;
h) medicul veterinar
trebuie să ţină evidenţa animalelor tratate, a diagnosticului, a produselor
medicinale veterinare administrate, a dozei administrate, a duratei
tratamentului şi a timpului de aşteptare. Aceste evidenţe se păstrează cel puţin
3 ani şi se pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, pentru
inspecţie;
i) întreaga gamă şi
cantitate de produse medicinale veterinare transportate de medicul veterinar nu
trebuie să depăşească dozele zilnice, conform regulilor de bună practică
veterinară.
Art. 75. -
(1) În absenţa legislaţiei comunitare specifice cu privire la
utilizarea produselor medicinale veterinare imunologice pentru eradicarea sau
controlul bolilor animalelor, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, în conformitate cu legislaţia naţională, poate
interzice parţial sau pe întreg teritoriul său, fabricarea, importul,
distribuţia, deţinerea şi/sau utilizarea produselor medicinale veterinare
imunologice, atunci când:
a) administrarea
produsului medicinal veterinar interferă cu implementarea "Programului
acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor
transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului"
b) administrarea
produsului medicinal veterinar determină dificultăţi în certificarea absenţei
contaminării animalelor vii, a alimentelor sau a altor produse obţinute de la
animalele tratate;
c) boala pentru care
produsul medicinal veterinar este recomandat pentru a conferi imunitate, este în
mare măsură absentă pe teritoriul în cauză.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să
informeze Comisia Europeană despre toate situaţiile în care se aplică
prevederile alin. (1).
(3) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate invoca de
asemenea, prevederile alin. (1), pentru a refuza autorizaţia de comercializare,
în conformitate cu procedura descentralizată prevăzută la art. 36-46.
TITLUL VII
FARMACOVIGILENŢA
Art. 76. -
(1) Reacţiile adverse apărute la animale în urma administrării de
produse medicinale veterinare trebuie raportate obligatoriu la Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi la Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate impune
cerinţe specifice pentru medicii veterinari şi alţi practicieni din domeniul
sănătăţii animalelor, referitoare la raportarea reacţiilor adverse grave apărute
la animal sau la om.
Art. 77. -
(1) Adoptarea deciziilor de reglementare adecvate şi armonizate
privind produsele medicinale veterinare autorizate în Uniunea Europeană, ţinând
cont de informaţiile obţinute privind reacţiile adverse apărute în urma
administrării de produse medicinale veterinare în condiţii normale de utilizare,
se face prin sistemul de farmacovigilenţă din cadrul Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Prin acest sistem se
colectează informaţii utile pentru supravegherea produselor medicinale
veterinare şi pentru evaluarea ştiinţifică a acestora, urmărind în special
reacţiile adverse apărute la animale şi la om.
(2) Aceste informaţii
trebuie corelate cu datele disponibile privind vânzarea şi prescrierea
produselor medicinale veterinare, trebuie înregistrate în baza de date
menţionată la art. 57 alin. (1) lit. k) al doilea paragraf al Regulamentului
Parlamentului European şi al Consiliului 726/2004/CE, trebuie puse la dispoziţia
publicului şi comunicate celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi
Agenţiei Europene a Medicamentelor. Acest sistem trebuie să ţină cont de
informaţiile disponibile referitoare la lipsa eficacităţii, utilizarea greşită,
studiile cu privire la determinarea timpului de aşteptare şi posibilele probleme
de mediu care apar în urma utilizării produsului şi care pot influenţa evaluarea
beneficiilor şi riscurilor produsului.
Art. 78. - Administrarea
fondurilor destinate activităţilor legate de farmacovigilenţă, funcţionarea
reţelelor de comunicaţie şi de supraveghere a pieţei se află sub controlul
permanent al autorităţii competente, pentru a se garanta independenţa acestora.
Art. 79. -
(1) Deţinătorul autorizaţiei de comercializare trebuie să aibă
permanent şi continuu la dispoziţia sa o persoană calificată corespunzător,
responsabilă de activitatea de farmacovigilenţă.
(2) Persoana calificată
menţionată la alin. (1) trebuie să fie stabilită în România sau în alt stat
membru al Uniunii Europene şi răspunde de:
a) stabilirea şi
menţinerea unui sistem prin care să se asigure că informaţiile despre reacţiile
adverse suspectate care sunt raportate unităţii producătoare, inclusiv
reprezentanţilor acesteia, sunt colectate şi corelate, pentru a fi accesibile în
Uniunea Europeană;
b) pregătirea
rapoartelor menţionate la art. 80 în forma stabilită de Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, conform ghidului menţionat
la art. 82 alin. (1);
c) furnizarea
informaţiilor suplimentare necesare pentru evaluarea beneficiilor şi riscurilor
produselor medicinale veterinare, inclusiv furnizarea de informaţii despre
volumul vânzărilor sau al prescripţiilor produselor medicinale veterinare în
cauză, la solicitarea autorităţii competente;
d) furnizarea de
informaţii referitoare la studiile de supraveghere după comercializare, către
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Art. 80. -
(1) Deţinătorul autorizaţiei de comercializare trebuie să păstreze
evidenţa tuturor reacţiilor adverse ce apar pe teritoriul României, în celelalte
state membre ale Uniunii Europene sau într-o ţară terţă. În afara situaţiilor
excepţionale, aceste reacţii trebuie comunicate electronic sub forma unui
raport, în conformitate cu liniile directoare prevăzute la art. 82 alin. (1).
(2) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare trebuie să înregistreze toate reacţiile adverse
grave apărute la animale şi reacţiile adverse la om şi trebuie să le raporteze
autorităţii competente, în termen de maxim 15 zile de la primirea informaţiilor.
(3) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare trebuie să raporteze cu promptitudine toate
reacţiile adverse grave apărute la animale, reacţiile adverse la om şi orice
transmitere a unui agent infecţios suspectată a se produce prin intermediul unui
produs medicinal veterinar pe teritoriul unei ţări terţe, în conformitate cu
liniile directoare menţionate la art. 82 alin. (1), astfel încât acestea să fie
disponibile Agenţiei Europene a Medicamentelor şi autorităţilor competente ale
statelor membre în care produsul medicinal veterinar este autorizat, în termen
de 15 zile de la primirea informaţiilor.
(4) Prin derogare de la
prevederile alin. (2)-(3), în cazul produselor medicinale veterinare care sunt
reglementate de Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
privind măsurile naţionale referitoare la punerea pe piaţă a produselor
medicinale de înaltă tehnologie, în special cele derivate din biotehnologie,
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor nr. 18/2005, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 131 din 11 februarie 2005 ce transpune în legislaţia
naţională Directiva Consiliului 93/41/CEE, care au beneficiat de aplicarea
procedurii de autorizare prevăzută la art. 36 şi 37 sau au făcut obiectul
aplicării procedurilor prevăzute la art. 41-43, deţinătorul autorizaţiei de
comercializare trebuie să raporteze toate reacţiile adverse grave suspectate
apărute în România şi în celelalte state membre ale Uniunii Europene astfel
încât să fie accesibile statului membru de referinţă. Statul membru de referinţă
trebuie să analizeze şi să monitorizeze aceste reacţii adverse.
(5) Cu excepţia cazului
când au fost prevăzute alte cerinţe pentru eliberarea autorizaţiei de
comercializare, raportările tuturor reacţiilor adverse trebuie transmise la
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar sub forma unui raport de siguranţă, conform prevederilor art. 82 alin.
(1). Raportul de siguranţă trebuie actualizat periodic, la cerere sau cel puţin
o dată la 6 luni de la autorizare până la punerea pe piaţă a produsului
medicinal veterinar. Rapoartele de siguranţă actualizate periodic trebuie
transmise Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de Uz Veterinar la cererea acesteia sau cel puţin o dată la şase luni în timpul
primilor doi ani de la punerea pe piaţă sau o dată pe an în următorii doi ani.
În continuare, rapoartele se depun la intervale de trei ani, precum şi la
cererea acesteia. Rapoartele de siguranţă actualizate periodic trebuie să
includă o evaluare ştiinţifică a balanţei risc-beneficiu a produsului medicinal
veterinar.
(6) După acordarea unei
autorizaţii de comercializare, deţinătorul acesteia poate solicita modificarea
perioadelor prevăzute la alin. (5), în conformitate cu procedura stabilită de
Regulamentul Comisiei 1084/2003/CE.
(7) Deţinătorul unei
autorizaţii de comercializare poate să facă publice informaţiile referitoare la
farmacovigilenţă, privind produsul medicinal veterinar autorizat, numai după ce
a notificat în prealabil Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor.
(8) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare trebuie să garanteze că astfel de informaţii sunt
prezentate obiectiv, fără să inducă în eroare.
(9) În cazul în care
deţinătorul unei autorizaţii de comercializare nu respectă obligaţiile
menţionate anterior, acesta este sancţionat conform legislaţiei naţionale în
vigoare.
Art. 81. -
(1) Schimbul de informaţii referitoare la farmacovigilenţă, între
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Agenţia Europeană a Medicamentelor şi Comisia Europeană se realizează printr-o
reţea informatică ce permite accesarea informaţiilor în acelaşi timp.
(2) Prin utilizarea
reţelei menţionate la alin. (1), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor raportează reacţiile adverse grave apărute şi
reacţiile adverse la om care apar pe teritoriul României, Agenţiei Europene a
Medicamentelor şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene, în maxim 15 zile
calendaristice de la notificarea acestora, în conformitate cu ghidul menţionat
la art. 82 alin. (1).
(3) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează
deţinătorul autorizaţiei de comercializare despre reacţiile adverse grave
apărute la animale şi reacţiile adverse la om care au apărut pe teritoriul
României, în maxim 15 zile calendaristice de la notificare acestora.
Art. 82. -
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor precum şi părţile interesate trebuie să ţină cont de prevederile
ghidurilor elaborate şi publicate de Comisia Europeană referitoare la
colectarea, verificarea şi prezentarea rapoartelor referitoare la reacţiile
adverse, cerinţele tehnice pentru schimbul electronic al informaţiilor privind
farmacovigilenţa, în conformitate cu terminologia acceptată la nivel
internaţional. Deţinătorul autorizaţiei de comercializare trebuie să utilizeze
terminologia medicală veterinară acceptată pe plan internaţional pentru
transmiterea rapoartelor cu privire la reacţiile adverse.
(2) Pentru interpretarea
definiţiilor menţionate la art. 1 pct. 8-14 şi a principiilor definite în
prezentul titlu, deţinătorul autorizaţiei de comercializare şi Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să urmeze
ghidurile de la alin. (1).
Art. 83. -
(1) Dacă, în urma evaluării datelor de farmacovigilenţă,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
consideră că o autorizaţie de comercializare trebuie să fie suspendată, retrasă
sau modificată pentru a restrânge indicaţiile sau disponibilitatea, pentru a
modifica posologia, pentru a adăuga o contraindicaţie sau pentru a adăuga o nouă
măsură de precauţie, aceasta trebuie să informeze Agenţia Europeană a
Medicamentelor, celelalte state membre ale Uniunii Europene şi deţinătorul
autorizaţiei de comercializare.
(2) Dacă sunt necesare
acţiuni urgente pentru protecţia sănătăţii publice sau a sănătăţii animalelor,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate
suspenda autorizaţia de comercializare a unui produs medicinal veterinar, cu
condiţia ca Agenţia Europeană a Medicamentelor, Comisia Europeană şi celelalte
state membre ale Uniunii Europene să fie informate cel târziu în următoarea zi
lucrătoare.
(3) Atunci când Agenţia
Europeană a Medicamentelor este informată conform alin. (1) sau (2), aceasta
transmite Comisiei Europene opinia sa. Pe baza acestei opinii, Comisia Europeană
poate solicita tuturor statelor membre în care este comercializat produsul
medicinal veterinar în cauză să ia imediat măsuri temporare. Măsurile finale
trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura comunitară.
TITLUL VIII
SUPRAVEGHERE ŞI SANCŢIUNI
Art. 84. -
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor verifică dacă sunt respectate cerinţele legate de produsele
medicinale veterinare, prin controale, inspecţii repetate şi după caz, prin
inspecţii neanunţate. După caz, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor poate solicita Institutului pentru Controlul
Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar sau unor laboratoare
certificate/recunoscute de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor în acest scop să efectueze testarea probelor de produse
medicinale veterinare.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor efectuează
controale şi inspecţii neanunţate în spaţiile de producţie ale substanţelor
active utilizate ca materii prime pentru produsele medicinale veterinare şi în
unităţile deţinătorului autorizaţiei de comercializare, ori de cate ori
consideră că există motive de suspiciune privind nerespectarea principiilor şi
ghidurilor de bună practică de fabricaţie menţionate la art. 55. Astfel de
controale şi inspecţii pot fi efectuate şi la solicitarea celorlalte state
membre ale Uniunii Europene, Comisiei Europene sau Agenţiei Europene a
Medicamentelor.
(3) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate efectua
controale şi inspecţii la producătorii de materii prime, la solicitarea
acestora. Aceste controale şi inspecţii se efectuează de reprezentanţi
autorizaţi ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor care sunt împuterniciţi să:
a) inspecteze unităţile
de fabricaţie sau de comercializare şi laboratoarele în care deţinătorul
autorizaţiei de fabricaţie efectuează testele de control, în conformitate cu
prevederile art. 28;
b) preleveze probe în
scopul efectuării unor analize independente la Institutul pentru Controlul
Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar sau la un laborator
autorizat recunoscut de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor sau la un laborator desemnat în acest scop de un stat
membru al Uniunii Europene.
c) examineze orice
document referitor la obiectul inspecţiei, respectând prevederile naţionale în
vigoare care stabilesc restricţii asupra acestor competenţe în ceea ce priveşte
descrierea metodei de fabricaţie;
d) inspecteze spaţiile,
evidenţele şi documentele deţinătorilor autorizaţiei de comercializare sau ale
oricăror firme care efectuează activităţile prevăzute la art. 79 şi 80 în numele
deţinătorului autorizaţiei de comercializare.
(4) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor verifică dacă
procesele de producţie utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare
imunologice sunt validate integral şi dacă este asigurată conformitatea fiecărui
lot.
(5) După fiecare
inspecţie menţionată la alin. (1), reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor întocmesc un raport în care se
consemnează dacă fabricantul respectă principiile şi ghidurile de bună practică
de fabricaţie stabilite la art. 55 sau, după caz, cerinţele stabilite la titlul
VII. Producătorul sau deţinătorului autorizaţiei de comercializare la care s-a
efectuat inspecţia este informat cu privire la conţinutul acestor rapoarte.
(6) Fără a aduce
atingere altor acorduri care au fost încheiate între Uniunea Europeană şi ţări
terţe, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, Comisia europeană sau Agenţia Europeană a Medicamentelor poate
efectua controale şi inspecţii, conform prevederilor alin. (1)-(3), la
producătorii stabiliţi în ţări terţe.
(7) Dacă în urma
inspecţiei se constată că producătorul respectă principiile şi ghidurile de bună
practică de fabricaţie menţionate la art. 55, în termen de 90 de zile de la
inspecţie, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor emite un certificat de bună practică de fabricaţie pentru procesul
de fabricaţie/forma farmaceutică produsă de fabricantul respectiv. Dacă
inspecţiile sunt efectuate ca parte a procedurii de certificare pentru
monografiile din Farmacopeea Europeană, se întocmeşte un certificat de bună
practică de fabricaţie/de conformitate.
(8) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor eliberează
certificatele de bună practică de fabricaţie pe care le înregistrează şi le
comunică pentru a fi introduse în baza de date comunitară, administrată de
Agenţia Europeană a Medicamentelor.
(9) Dacă în urma
inspecţiei menţionate la alin. (1) se constată că producătorul nu respectă
principiile şi ghidurile de bună practică de fabricaţie menţionate la art. 55,
concluziile inspecţiei se introduc în baza de date comunitară prevăzută la alin.
(8).
Art. 85. -
(1) Deţinătorul autorizaţiei de comercializare şi, atunci când este
cazul, deţinătorul autorizaţiei de fabricaţie trebuie să pună la dispoziţia
Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar documentele referitoare la controlul materiilor prime utilizate, la
controlul interfazic/controlul produselor intermediare şi la controlul
produsului finit, în conformitate cu metodele stabilite în vederea obţinerii
autorizaţiei de comercializare.
(2) Pentru produsele
medicinale veterinare imunologice, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor poate solicita deţinătorului autorizaţiei de
comercializare copii ale rapoartelor de control semnate de persoana calificată,
în conformitate cu art. 59.
(3) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare a produselor medicinale veterinare imunologice
trebuie să stocheze un număr suficient de probe din fiecare lot de produse
medicinale veterinare, cel puţin până la data expirării şi să le furnizeze
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, la
solicitarea acesteia.
Art. 86. -
(1) În scopul protejării sănătăţii publice sau a sănătăţii
animalelor, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor poate solicita deţinătorului autorizaţiei de comercializare a
produselor medicinale veterinare imunologice, să trimită probe din loturi de
produs vrac şi/sau din produsul medicinal veterinar imunologic pentru control la
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar sau la un laborator certificat/recunoscut de Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, înainte ca produsul să fie
pus în circulaţie.
(2) La solicitarea
autorităţii competente, deţinătorul autorizaţiei de comercializare a produselor
medicinale veterinare imunologice trebuie să furnizeze imediat probele
menţionate la alin. (1), împreună cu rapoartele de control prevăzute la art. 85
alin. (2).
(3) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează
celelalte state membre ale Uniunii Europene în care este autorizat produsul
medicinal veterinar imunologic, precum şi Directoratul European pentru Calitatea
Medicamentelor, despre intenţia sa de a controla loturile de produs medicinal
veterinar imunologic fabricate în alt stat membru al Uniunii Europene în care
autoritatea competentă a acelui stat nu a examinat lotul respectiv şi nu l-a
declarat a fi în conformitate cu specificaţiile aprobate. În acest caz,
autorităţile competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene în care
este autorizat produsul medicinal veterinar nu aplică prevederile alin. (1).
(4) După studierea
rapoartelor de control menţionate la art. 85 alin. (2), laboratorul responsabil
pentru control repetă, pentru probele de produse medicinale veterinare
imunologice primite, toate testele efectuate de fabricant pentru produsul finit,
în conformitate cu specificaţiile prezentate în dosarul de autorizare. Lista
testelor ce trebuie repetate de laboratorul responsabil pentru control poate fi
restrânsă numai cu acordul statelor membre implicate şi al Directoratului
European pentru Calitatea Medicamentelor. Pentru produsele medicinale veterinare
imunologice autorizate în baza Regulamentului Parlamentului European şi al
Consiliului 726/2004/CE, lista de teste ce trebuie repetate de laboratorul de
control poate fi redusă numai cu acordul Agenţiei Europene a Medicamentelor.
(5) Statele membre ale
Uniunii Europene implicate trebuie să recunoască rezultatele testelor menţionate
la alin. (3) şi (4).
(6) Cu excepţia cazului
în care Comisia Europeană este informată că este necesară o perioadă mai lungă
pentru efectuarea testelor, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor trebuie să finalizeze aceste teste în termen de 60 de zile
de la primirea probelor şi să notifice celorlalte state membre ale Uniunii
Europene implicate, Directoratului European pentru Calitatea Medicamentelor,
deţinătorului autorizaţiei de comercializare şi după caz, fabricantului,
rezultatele testelor efectuate. Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor constată că un lot de produs medicinal veterinar
imunologic nu este conform cu raportul de control al producătorului sau cu
specificaţiile prevăzute în autorizaţia de comercializare, aceasta informează
celelalte state membre ale Uniunii Europene în care produsul medicinal veterinar
imunologic este autorizat.
Art. 87. -
(1) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi a
Medicamentelor de Uz Veterinar suspendă, retrage sau modifică autorizaţia de
comercializare, atunci când:
a) raportul
risc-beneficiu nu este favorabil în condiţiile de utilizare autorizate, o
atenţie deosebită fiind acordată beneficiilor pentru sănătatea şi bunăstarea
animalelor, precum şi pentru sănătatea publică, în cazul produselor medicinale
veterinare destinate animalelor de la care se obţin alimente;
b) produsul medicinal
veterinar nu are efect terapeutic la speciile de animale cărora le este destinat
tratamentul;
c) compoziţia calitativă
şi cantitativă nu este conformă cu cea declarată;
d) perioada de aşteptare
indicată este insuficientă pentru ca alimentele obţinute de la animalele tratate
să nu conţină reziduuri ce ar putea constitui un risc pentru sănătatea
consumatorului;
e) produsul medicinal
veterinar este pus în vânzare pentru o utilizare interzisă de alte dispoziţii
comunitare;
f) informaţiile din
dosarul de autorizare, în conformitate cu prevederile art. 12-17 şi art. 31,
sunt incorecte;
g) nu au fost efectuate
testele de control menţionate la art. 85 alin. (1);
(2) În cazul în care o
reglementare comunitară este în curs de adoptare, Institutul pentru Controlul
Produselor Biologice şi a Medicamentelor de Uz Veterinar poate refuza
autorizarea unui produs medicinal veterinar, atunci când o astfel de măsură este
necesară pentru protecţia sănătăţii publice, şi a sănătăţii animalelor.
(3) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi a Medicamentelor de Uz Veterinar poate
suspenda, retrage sau modifica autorizaţiile de comercializare, atunci când:
a) informaţiile din
dosarul de autorizare prevăzute la art. 12-17 nu au fost modificate conform
prevederilor art. 31 alin. (1) şi alin. (5); sau
b) nu au fost comunicate
autorităţii competente informaţiile menţionate la art. 31 alin. (3).
Art. 88. -
(1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 87, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor interzice
distribuţia produsului medicinal veterinar şi retragerea acestuia de pe piaţă
dacă se constată că:
a) raportul
risc-beneficiu nu este favorabil în condiţiile de utilizare autorizate, o
atenţie deosebită fiind acordată beneficiilor pentru sănătatea şi bunăstarea
animalelor, precum şi pentru siguranţa consumatorului, în cazul produselor
medicinale veterinare destinate animalelor de la care se obţin alimente; sau
b) produsul medicinal
veterinar nu are efect terapeutic la speciile de animale cărora le este destinat
tratamentul; sau
c) compoziţia calitativă
şi cantitativă nu este conformă cu cea declarată; sau
d) perioada de aşteptare
indicată este insuficientă pentru ca alimentele obţinute de la animalele tratate
să nu conţină reziduuri ce ar putea constitui un risc pentru sănătatea
consumatorului; sau
e) nu au fost efectuate
controalele menţionate la art. 85 alin. (1) sau nu au fost îndeplinite alte
cerinţe ori obligaţii necesare acordării autorizaţiei de fabricaţie.
(2) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate limita
interdicţia referitoare la distribuţia şi retragerea de pe piaţă numai a
loturile de produse contestate.
Art. 89. -
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor suspendă sau retrage autorizaţia de fabricaţie pentru o categorie de
produse sau pentru toate produsele dacă oricare din cerinţele stabilite la art.
48 nu mai este îndeplinită.
(2) În plus faţă de
măsurile prevăzute la art. 88, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor poate, dacă nu mai sunt respectate prevederile
referitoare la fabricare sau la importurile din ţările terţe:
a) suspenda fabricaţia
sau importul de produse medicinale veterinare din ţări terţe
b) suspenda ori retrage
autorizaţia de fabricaţie pentru o categorie sau pentru toate produsele
medicinale veterinare dacă nu mai sunt respectate prevederile referitoare la
fabricarea sau importul din ţări terţe.
(3) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor interzice
publicitatea produselor medicinale veterinare care:
a) sunt disponibile
numai cu prescripţie veterinară, conform prevederilor art. 71; sau
b) conţin substanţe
psihotrope sau stupefiante, reglementate de Convenţiile Naţiunilor Unite din
1961 şi 1971.
(4) Publicitatea
produselor medicinale veterinare este permisă numai după avizarea conţinutului
materialului publicitar de către Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.
Art. 90. - Prevederile
prezentului titlu se aplică şi produselor medicinale veterinare homeopate.
Art. 91. - Medicii
veterinari şi alţi operatori din domeniu trebuie să raporteze autorităţii
competente orice reacţie adversă a produselor medicinale veterinare.
TITLUL IX
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 92. -
(1) Între Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor şi autorităţile competente din celelalte state membre ale
Uniunii Europene trebuie să existe o comunicare reciprocă a informaţiilor
referitoare la respectarea cerinţelor privind autorizaţiile menţionate la art.
47, pentru certificatele prevăzute la art. 84 alin. (7) sau pentru autorizaţiile
de comercializare a produselor medicinale veterinare.
(2) În urma unor
solicitări justificate, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor comunică rapoartele menţionate la art. 84 alin. (5)
autorităţii competente din alt stat membru al Uniunii Europene.
(3) Concluziile obţinute
conform art. 84 alin. (1), sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
Totuşi, în cazuri excepţionale, dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor nu poate să accepte, din motive întemeiate, ce
ţin de sănătatea publică sau a animalelor, concluziile rezultate dintr-o
inspecţie efectuată conform art. 84 alin. (1), aceasta trebuie să informeze
Comisia Europeană şi Agenţia Europeană a Medicamentelor. După consultări cu
statele membre în cauză, Comisia poate solicita efectuarea unei noi inspecţii.
Aceasta se poate realiza şi în colaborare cu alţi doi inspectori din statele
membre ale Uniunii Europene care nu sunt părţi implicate.
Art. 93. -
(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor informează Agenţia Europeană a Medicamentelor cu privire la
deciziile de acordare a autorizaţiei de comercializare, refuzare sau retragere a
unei autorizaţii de comercializare, anularea unei decizii de refuzare sau de
retragere a unei autorizaţii de comercializare, de interzicere a distribuţiei
sau retragerii unui produs de pe piaţă, împreună cu motivele care au determinat
astfel de decizii.
(2) Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare este obligat să notifice imediat la Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi la Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar despre
orice acţiune întreprinsă de acesta de a suspenda comercializarea produsului
medicinal veterinar sau de a retrage produsul de pe piaţă, împreună cu motivele
unei astfel de acţiuni, dacă aceasta are legătură cu eficacitatea produsului
medicinal veterinar sau cu protecţia sănătăţii publice. Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că aceste
informaţii sunt transmise Agenţiei Europene a Medicamentelor.
(3) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor verifică dacă
informaţiile referitoare la măsurile luate în conformitate cu prevederile alin.
(1) şi (2) şi care pot afecta sănătatea publică în ţările terţe sunt transmise
organizaţiilor internaţionale competente şi Agenţiei Europene a Medicamentelor.
Art. 94. - Toate
informaţiile necesare pentru a garanta calitatea şi siguranţa produselor
medicinale veterinare homeopate fabricate şi comercializate pe teritoriul
Uniunii Europene, şi în special informaţiile menţionate la art. 92 şi 93,
trebuie comunicate celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
Art. 95. -
(1) La cererea producătorului, exportatorului de produse medicinale
veterinare sau a autorităţilor dintr-o ţară terţă importatoare, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor certifică faptul
că producătorul deţine o autorizaţie de fabricaţie prin eliberarea unui
certificat de export al cărui model este prevăzut la anexa nr. 4. La eliberarea
acestui certificat, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor trebuie să se conformeze următoarelor condiţii:
a) să ţină seama de
recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii;
b) pentru produsele
medicinale veterinare destinate exportului care sunt deja autorizate în România,
să furnizeze rezumatul caracteristicilor produsului aprobat conform art. 29;
c) să verifice dacă
producătorul are certificat pentru buna practică de fabricaţie.
(2) Dacă producătorul nu
deţine o autorizaţie de comercializare, acesta trebuie să furnizeze Institutului
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar o
declaraţie în care să explice de ce nu dispune de această autorizaţie.
Art. 96. -
(1) Orice decizie luată de Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate cu prevederile
prezentei norme sanitare veterinare, trebuie să cuprindă în detaliu motivele
care au stat la baza acesteia.
(2) Decizia se comunică
părţii în cauză şi trebuie să cuprindă măsurile pe care trebuie să le ia,
termenul limită pentru efectuarea acestor măsuri, informaţii cu privire la căile
de atac de care poate uza şi termenele în care se poate recurge la aceste căi de
atac, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Deciziile privind
acordarea sau retragerea autorizaţiilor de comercializare sunt făcute publice.
Art. 97. - Alimentele
destinate consumului uman nu trebuie să provină de la animale pe care au fost
testate produse medicinale veterinare, cu excepţia cazului în care Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a stabilit o
perioadă de aşteptare corespunzătoare. Perioada de aşteptare trebuie:
a) să fie cel puţin cea
prevăzută la art. 11 alin. (2), incluzând, după caz, un factor de siguranţă care
ţine cont de natura substanţei testate;
b) să garanteze că
limitele maxime de reziduuri stabilite de Uniunea Europeană în conformitate cu
prevederile Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE nu sunt depăşite în alimente.
Art. 98. - Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor verifică dacă
există sisteme de colectare adecvate pentru produse medicinale veterinare
neutilizate sau expirate.
Art. 99. - Autorizarea
produselor medicinale veterinare nu se supune reglementărilor privind procedura
aprobării tacite.
Art. 100. - Controlul
respectării legislaţiei în vigoare privind produsele medicinale veterinare şi
alte produse de uz veterinar, regulilor de bună practică de fabricaţie,
regulilor de bună practică de laborator, regulilor de bună practică farmaceutică
şi a regulilor de bună practică de distribuţie în domeniul produselor medicinale
veterinare, se realizează de către Direcţia de control şi coordonare a
activităţii farmaceutice veterinare din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Art. 101. - Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia
Europeană cu privire la actele normative emise şi prevederile administrative
necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.
ANEXA Nr. 1
la norma sanitară
veterinară
NORME ŞI PROTOCOALE
ANALITICE, DE SIGURANŢĂ, PRECLINICE ŞI CLINICE
PENTRU TESTELE PRIVIND
PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE
PREVEDERI GENERALE
1. Informaţiile şi
documentele care însoţesc cererea pentru autorizaţia de comercializare, în
conformitate cu prevederile art. 12 şi 13 alin. (1), trebuie să fie prezentate
în conformitate cu cerinţele stabilite de prezenta anexă, luându-se în
considerare şi ghidul cuprins în Nota pentru solicitanţii de autorizaţii de
comercializare pentru produse medicinale veterinare în statele membre ale
Uniunii Europene, publicată de Comisia Europeană în Normele de reglementare a
produselor medicinale din Uniunea Europeană, volumul V: Produsele medicinale
veterinare.
2. La întocmirea
dosarului pentru cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare,
solicitanţii trebuie să ţină seama de prevederile ghidurilor comunitare privind
calitatea, siguranţa şi eficacitatea produselor medicinale veterinare, publicate
de Comisia Europeană în Normele de reglementare a produselor medicinale din
Uniunea Europeană.
3. În cerere trebuie
incluse toate informaţiile pentru evaluarea produsului medicinal veterinar în
cauză, indiferent dacă sunt favorabile sau nefavorabile produsului. Trebuie
menţionate toate detaliile relevante despre orice test sau studiu incomplet sau
abandonat referitor la produsul medicinal veterinar. De asemenea, după obţinerea
autorizaţiei de comercializare, toate informaţiile pentru evaluarea raportului
risc - beneficiu care nu au fost cuprinse în cererea iniţială trebuie transmise
imediat autorităţii competente.
4. Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile necesare pentru
ca toate experimentele pe animale să fie efectuate în conformitate cu
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 37/2002 pentru protecţia animalelor
utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, cu
modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ce transpune în legislaţia
naţională Directiva Consiliului 86/609/CEE.
5. Prevederile Titlului
I al prezentei anexe se aplică produselor medicinale veterinare, cu excepţia
produselor medicinale veterinare imunologice.
6. Prevederile Titlului
II al prezentei anexe se aplică produselor medicinale veterinare imunologice.
TITLUL I
Cerinţe pentru produsele medicinale veterinare altele decât
produsele
medicinale veterinare imunologice
PARTEA I
Cuprinsul dosarului
A. DATE ADMINISTRATIVE
1. Produsul medicinal
veterinar
Produsul medicinal
veterinar care face obiectul cererii trebuie identificat prin precizarea
următoarelor informaţii:
a) denumirea acestuia
b) denumirea
substanţelor active,
c) concentraţia
d) forma farmaceutică,
e) metoda şi calea de
administrare
De asemenea se va
prezenta obligatoriu şi o descriere a formei comerciale de prezentare a
produsului.
2. Numele şi adresa
solicitantului
Trebuie indicate numele
şi adresa solicitantului, numele şi adresa producătorilor şi ale unităţilor
implicate în diferitele etape de fabricaţie, inclusiv a producătorului
produsului finit şi a producătorului substanţelor active şi, dacă este cazul,
denumirea şi adresa importatorului.
3. Solicitantul trebuie
să specifice numărul şi titlurile volumelor documentaţiei prezentate în
sprijinul cererii şi, dacă este cazul, probele prezentate.
4. La datele
administrative trebuie anexate:
a) un document care să
ateste faptul că producătorul este autorizat să fabrice produsele medicinale
veterinare în cauză, conform prevederilor art. 47,
b) o listă a ţărilor în
care a fost acordată autorizaţia,
c) copii ale rezumatelor
caracteristicilor produsului, în conformitate cu prevederile art. 18, aprobate
de statele membre ale Uniunii Europene,
d) o listă a ţărilor în
care a fost depusă cererea pentru autorizare.
B. REZUMATUL
CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. Solicitantul trebuie
să depună un rezumat al caracteristicilor produsului, în conformitate cu
prevederile art. 18.
2. De asemenea,
solicitantul trebuie să furnizează una sau mai multe mostre sau eşantioane ale
prezentării comerciale a produsului medicinal veterinar, împreună cu un
prospect, dacă este cazul.
C. RAPOARTELE EXPERŢILOR
1. În conformitate cu
prevederile art. 19 alin. (2) şi (3), trebuie furnizate rapoarte ale expertului
privind documentaţia analitică, documentaţia farmaco-toxicologică, documentaţia
referitoare la reziduuri şi documentaţia clinică.
2. Fiecare raport al
expertului trebuie să conţină o evaluare critică a diferitelor teste şi/sau
experimente ce au fost efectuate în conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare şi să prezinte toate datele pentru evaluare. Expertul
trebuie să menţioneze dacă au fost furnizate suficiente garanţii în ceea ce
priveşte calitatea, siguranţa şi eficacitatea produsului în cauză, nefiind
suficient doar un rezumat faptic.
3. Toate datele
importante trebuie incluse într-o anexă la raportul expertului, redactată, ori
de câte ori este posibil, sub formă de grafice sau tabele. Raportul expertului
şi rezumatele trebuie să conţină referinţe precise cu privire la informaţiile
conţinute în documentaţia principală.
4. Expertul trebuie să
fie o persoană calificată şi cu experienţă corespunzătoare în domeniu. Expertul
trebuie să semneze, să dateze raportul şi să anexeze la acesta o scurtă
descriere a studiilor, formării şi experienţei sale profesionale. Expertul
trebuie să declare relaţiile profesionale cu solicitantul.
PARTEA a II-a
Teste analitice: fizico-chimice, biologice sau microbiologice
ale produselor
medicinale veterinare altele decât produsele
medicinale veterinare
imunologice
1. Toate metodele de
testare trebuie să corespundă stadiului progreselor ştiinţifice la momentul
respectiv şi trebuie să fie validate. Trebuie să fie prezentate/comunicate
rezultatele studiilor de validare.
2. Toate metodele de
testare trebuie să fie descrise într-un mod detaliat, precis, astfel încât să
fie posibilă reproducerea acestora în cadrul testelor de control efectuate la
solicitarea Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de Uz Veterinar. Trebuie prezentat detaliat orice aparat sau echipament special
care se poate utiliza şi, dacă este posibil, descrierea trebuie însoţită de o
schemă. Formula reactivilor de laborator trebuie să fie însoţită, dacă este
necesar, de metoda de preparare. În cazul metodelor de testare incluse în
Farmacopeea Europeană, Farmacopeea Română sau în Farmacopeea altui stat membru
al Uniunii Europene, această descriere poate fi înlocuită de o referinţă
detaliată la Farmacopeea în cauză.
A. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ
ŞI CANTITATIVĂ A PRODUSULUI MEDICINAL VETERINAR
Documentele care
însoţesc cererile pentru obţinerea autorizaţiei de comercializare, conform
prevederilor art. 12 alin. (5) lit. c),trebuie să cuprindă următoarele
informaţii:
1. Compoziţia calitativă
"Compoziţia calitativă"
a produsului medicinal veterinar trebuie să cuprindă numele/descrierea:
a)
substanţei/substanţelor active;
b)
constituentului/constituenţilor excipientului, indiferent de natura acestora sau
de cantitatea utilizată, inclusiv coloranţi, conservanţi, adjuvanţi,
stabilizatori, agenţi de creştere a vâscozităţii, emulsifianţi, substanţe
aromate şi aromatizant etc.
c) constituenţilor
învelişului exterior al produsului medicinal veterinar - capsule, capsule
gelatinoase etc., destinaţi a fi ingeraţi sau cu alt mod de administrare la
animale.
La aceste date se
adaugă orice alte date referitoare la recipient şi, după caz, la modul de
închidere a acestuia, împreună cu detalii ale dispozitivelor cu ajutorul cărora
se utilizează sau se administrează produsul medicinal veterinar şi care se
livrează împreună cu acesta.
2. Terminologie uzuală
Fără a se aduce
atingere prevederilor art. 12 alin. (5) lit. c), "terminologia uzuală" ce
urmează a fi utilizată la descrierea constituenţilor produselor medicinale
veterinare trebuie să cuprindă:
a) titlul principal al
monografiei în cauză, cu referire la Farmacopeea respectivă, pentru substanţele
menţionate în Farmacopeea Europeană sau în lipsa acesteia, în Farmacopeea Română
sau în Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene;
b) denumirea
internaţională comună recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), ce
poate fi însoţită de o altă denumire comună sau, în lipsa acesteia, denumirea
ştiinţifică exactă, pentru alte substanţe decât cele de la lit. a). Substanţele
care nu au o altă denumire internaţională comună sau o denumire ştiinţifică
exactă, se pot descrie prin indicarea modului de preparare a acestora şi a
materiilor prime din care sunt preparate, la care se adaugă, după caz, orice
alte detalii utile,
c) identificarea prin
codul "E" stabilit de către Directiva Consiliului 78/25/CEE transpusă în
legislaţia naţională prin Norma sanitară veterinară privind coloranţii
care pot fi adăugaţi pentru colorarea produselor medicinale veterinare, aprobată
prin Ordinul ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului 728/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 16 octombrie
2003, pentru coloranţi,
3. Compoziţia
cantitativă
3.1. Pentru a descrie
"compoziţia cantitativă" a substanţelor active din produsele medicinale
veterinare, trebuie, în funcţie de forma farmaceutică în cauză, să se precizeze,
pentru fiecare substanţă activă, masa sau numărul de unităţi de activitate
biologică, fie pe doză standard, fie pe unitate de masă sau volum. Pentru
substanţele care nu pot fi definite chimic se pot utiliza unităţile de
activitate biologică. Atunci când o Unitate Internaţională de activitate
biologică a fost definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, se utilizează
aceasta. Dacă nu există o Unitate Internaţională definită, unităţile de
activitate biologică se exprimă într-un mod care să ofere informaţii clare
privind activitatea substanţelor. Ori de câte ori este posibil, activitatea
biologică se indică pe unităţi de masă sau volum. La informaţiile menţionate se
adaugă:
a) pentru preparatele
injectabile, masa sau unităţile de activitate biologică pentru fiecare substanţă
activă din fiecare recipient, luând în considerare volumul utilizabil al
produsului, după reconstituire, unde este cazul;
b) pentru produsele
medicinale veterinare ce urmează a fi administrate sub formă de picături, masa
sau unităţile de activitate biologică pentru fiecare substanţă activă conţinută
în numărul de picături ce corespund unei cantităţi de 1 ml sau 1 g de preparat;
c) pentru siropurile,
emulsiile, preparatele sub formă de granule şi alte forme farmaceutice ce
urmează să fie administrate în cantităţi măsurate, masa sau unităţile de
activitate biologică pentru fiecare substanţă activă din cantitatea măsurată.
3.2. Substanţele active
prezente sub formă de compuşi sau derivaţi trebuie descrise, din punct de vedere
cantitativ, prin masa totală a acestora şi dacă este necesar, prin masa
entităţii sau entităţilor active ale moleculei.
3.3. Pentru produsele
medicinale veterinare care conţin o substanţă activă care face pentru prima dată
obiectul unei cereri de autorizare de comercializare în România, compoziţia
cantitativă a unei substanţe active care este o sare sau un hidrat se exprimă
întotdeauna prin masa entităţii sau entităţilor active din moleculă. Compoziţia
cantitativă a tuturor produselor medicinale veterinare autorizate ulterior în
România se stabileşte în acelaşi mod pentru aceeaşi substanţă activă.
4. Dezvoltarea
produselor farmaceutice
Trebuie să fie
furnizate explicaţii referitoare la compoziţia, constituenţii şi recipientul
care au fost alese, precum şi pentru funcţia preconizată a excipienţilor din
produsul finit. Explicaţia respectivă trebuie susţinută cu date ştiinţifice
referitoare la dezvoltarea produselor farmaceutice. De asemenea, trebuie
indicată supradozarea la fabricaţie şi justificarea acesteia.
B. DESCRIEREA METODEI DE
FABRICAŢIE
Descrierea metodei de
fabricaţie care se anexează la cererea pentru obţinerea autorizaţiei de
comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. d), se
redactează astfel încât să ofere o imagine corespunzătoare cu privire la natura
operaţiunilor realizate. În acest sens, descrierea trebuie să includă
obligatoriu:
a) menţionarea
diferitelor etape de fabricaţie, astfel încât să se poată evalua dacă procesele
utilizate la producerea formei farmaceutice ar fi putut să determine o
deteriorare a constituenţilor;
b) detaliile referitoare
la măsurile de precauţie luate pentru asigurarea omogenităţii produsului finit,
în cazul unui proces de fabricaţie continuu;
c) formula reală de
fabricaţie, cu indicarea cantitativă a tuturor substanţelor utilizate,
cantităţile de excipienţi putând fi exprimate prin valori aproximative, în
măsura în care forma farmaceutică necesită acest lucru. Trebuie menţionată orice
substanţă care ar putea să dispară în timpul fabricaţiei. Trebuie să se indice
şi se justifice orice supradozare;
d) etapele de fabricaţie
pentru care se efectuează prelevarea de probe pentru testele de control pe flux
pentru asigurarea calităţii produsului finit;
e) studiile
experimentale care validează procesul de fabricaţie, atunci când este utilizată
o metodă de fabricaţie nestandardizată sau când acest lucru este esenţial pentru
produsul respectiv;
f) detalii ale
proceselor de sterilizare şi/sau ale procedurilor aseptice utilizate, pentru
produsele sterile.
C. CONTROLUL MATERIILOR
PRIME
1. În sensul prezentului
alineat, "materiile prime" reprezintă toţi constituenţii produsului medicinal
veterinar şi, după caz, ai învelişului exterior al produsului, conform Secţiunii
A, Punctul 1, lit. c).
2. În cazul unei
substanţe active care nu este descrisă în Farmacopeea Europeană, în Farmacopeea
Română sau în Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene sau în cazul
unei substanţe active descrisă în Farmacopeea Europeană, în Farmacopeea Română
sau în Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene, atunci când aceasta
este preparată printr-o metodă care poate produce impurităţi ce nu sunt
menţionate în monografia din Farmacopee şi pentru care monografia nu permite un
control adecvat al calităţii şi care este fabricată de o altă persoană decât
solicitantul, acesta din urmă poate dispune ca producătorul substanţei active să
furnizeze direct Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi
Medicamentelor de Uz Veterinar descrierea detaliată a metodei de fabricaţie, a
controlului calităţii în timpul fabricaţiei şi a validării procedurilor. În
acest caz, producătorul trebuie să furnizeze solicitantului toate datele care îi
pot fi necesare acestuia din urmă pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru
produsul medicinal veterinar. Producătorul trebui să confirme în scris
solicitantului că va asigura omogenitatea fiecărui lot şi că nu va modifica
procesul de fabricaţie sau specificaţiile fără să îl informeze. Documentele şi
informaţiile care susţin cererea pentru o astfel de modificare trebuie să fie
furnizate Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de Uz Veterinar. Datele şi documentele care însoţesc cererea pentru autorizaţia
de comercializare, conform prevederilor art. 12 alin. (5) lit. i) şi lit. j) şi
art. 13 alin. (1), trebuie să conţină rezultatele testelor, inclusiv analize ale
lotului, în special pentru substanţele active, privind controlul calităţii
tuturor constituenţilor utilizaţi. Prezentarea acestora se face conform
dispoziţiilor prezentate în continuare.
2.1. Materii prime
specificate în Farmacopei
a) Monografiile din
Farmacopeea Europeană trebuie să fie aplicabile tuturor substanţelor care sunt
prevăzute în aceasta.
b) În ceea ce priveşte
alte substanţe, care nu sunt în Farmacopeea Europeană, în Farmacopeea Română sau
în Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene, Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar poate solicita
respectarea Farmacopeei naţionale cu privire la produsele fabricate pe
teritoriul României.
c) Constituenţii care
îndeplinesc cerinţele din Farmacopeea Europeană sau din Farmacopeea Română sau
din Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene se consideră a fi în
conformitate cu prevederilor art. 12 alin. (5) lit. i). În acest caz, descrierea
metodelor analitice se poate înlocui cu o trimitere detaliată la Farmacopeea în
cauză.
d) Totuşi, atunci când o
materie primă din Farmacopeea Europeană sau din Farmacopeea Română sau din
Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene a fost preparată printr-o
metodă ce poate produce impurităţi care nu sunt controlate în monografia din
Farmacopeea respectivă, trebuie să se declare impurităţile respective şi
limitele maxime admise ale acestora şi trebuie să se descrie o metodă
corespunzătoare de testare.
e) În toate cazurile,
coloranţii trebuie să îndeplinească cerinţele normei sanitare veterinare
aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului
nr. 728/2003 ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului
78/25/CEE.
f) Testele de rutină
realizate pentru fiecare lot de materii prime trebuie să fie cele specificate în
cererea pentru autorizaţia de comercializare. Dacă sunt utilizate alte teste
decât cele menţionate în Farmacopee, trebuie să fie furnizată dovada că
materiile prime îndeplinesc cerinţele de calitate din Farmacopeea respectivă.
g) În cazurile în care o
specificaţie conţinută într-o monografie din Farmacopeea Europeană sau din
Farmacopeea Română sau din Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene
este considerată insuficientă pentru asigurarea calităţii substanţei, Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar poate
solicita deţinătorului autorizaţiei de comercializare specificaţii suplimentare.
h) Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar trebuie să
informeze autorităţile responsabile pentru Farmacopeea în cauză. Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare trebuie să prezinte autorităţilor responsabile de
Farmacopee detalii privind presupusa insuficienţă şi specificaţiile suplimentare
aplicate.
i) În cazurile în care o
materie primă nu este descrisă nici în Farmacopeea Europeană, nici în
Farmacopeea Română şi nici în Farmacopeea altui stat membru poate fi acceptată
respectarea monografiei Farmacopeei unei ţări terţe. În astfel de cazuri,
solicitantul trebuie să trimită o copie a monografiei însoţită, dacă este
necesar, de validarea metodelor de testare cuprinse în monografie, precum şi de
o traducere a acesteia, atunci când este cazul.
2.2. Materii prime care
nu sunt specificate în Farmacopei
Constituenţii care nu
sunt specificaţi în nicio Farmacopee se descriu sub forma unei monografii care
trebuie să conţină următoarele rubrici:
a) denumirea substanţei,
care îndeplineşte cerinţele prevăzute la titlul I pct. 2 al secţiunii A din
partea a II-a, la care se adaugă orice sinonime comerciale sau ştiinţifice;
b) definiţia substanţei,
stabilită într-o formă similară celei utilizate în Farmacopeea Europeană,
însoţită de documente explicative necesare, în special cele referitoare la
structura moleculară, atunci când este cazul. Aceasta este însoţită de
descrierea metodei de sinteză. Atunci când substanţele pot fi descrise numai
prin metoda de fabricaţie a acestora, descrierea trebuie să fie suficient de
detaliată pentru a caracteriza o substanţă cu compoziţie şi efecte constante;
c) metodele de
identificare descrise prin procedurile tehnice complete utilizate pentru
producerea substanţei, precum şi prin metodele de testare folosite în mod
obişnuit;
d) testele pentru
determinarea purităţii descrise în funcţie de totalitatea impurităţilor
previzibile, în special cele care pot avea un efect nociv, şi dacă este necesar,
cele care, având în vedere combinaţia de substanţe la care se referă cererea, ar
putea să influenţeze stabilitatea produsului medicinal veterinar sau să
denatureze rezultatele testelor analitice;
e) o distincţie între
situaţia în care efectele farmacologice multiple necesită controlul chimic,
fizic sau biologic al constituenţilor principali şi situaţia în care substanţele
conţin una sau mai multe grupe de principii cu activitate similară, pentru care
poate fi acceptată o metodă generală de testare, în cazul substanţelor complexe
de origine vegetală sau animală,
f) descrierea măsurilor
luate pentru prevenirea contaminării acestora cu posibili agenţi patogeni, în
cazul utilizării materiilor de origine animală,
g) toate măsurile
preventive care sunt necesare în timpul depozitării materiei prime şi, dacă este
necesar, termenul maxim de depozitare dinaintea repetării testului.
2.3. Caracteristici
fizico-chimice care pot afecta biodisponibilitatea
Ca parte a descrierii
generale a substanţelor active trebuie prezentate următoarele informaţii
referitoare la substanţele active, fie că sunt sau nu menţionate în Farmacopei,
dacă biodisponibilitatea produsului medicinal depinde de acestea:
a) forma cristalină şi
coeficienţii de solubilitate;
b) dimensiunea
particulelor după pulverizare, dacă este cazul;
c) starea de solvatare;
d) coeficient de
separare ulei/apă(1)
___________
(1)
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz
Veterinar, poate solicita, de asemenea, valori ale pK/pH, în cazul în care
consideră că aceste informaţii sunt esenţiale.
Prevederile de la lit.
a) - c) nu se aplică substanţelor utilizate numai în soluţie.
3. Dacă în procesul de
fabricaţie a produselor medicinale veterinare sunt folosite materii prime, cum
ar fi microorganisme, ţesuturi de origine animală sau vegetală, celule sau
fluide (inclusiv sânge) de origine umană sau animală sau structuri celulare
biotehnologice, trebuie întocmită o documentaţie privind originea şi
trasabilitatea acestora. Descrierea materiei prime trebuie să includă strategia
de fabricaţie, metodele de purificare/inactivare cu validarea acestora şi toate
metodele de control pe flux de fabricaţie, destinate asigurării calităţii,
siguranţei şi omogenităţii fiecărui lot de produs finit.
3.1. Atunci când sunt
utilizate bănci de celule, trebuie precizat dacă particularităţile celulelor
rămân neschimbate la nivelul utilizat pentru producţie şi ulterior.
3.2. Materialele de
însămânţare, băncile de celule, rezervele de ser şi alte materii de origine
biologică şi, ori de câte ori este posibil, materiile prime din care sunt
derivate, trebuie testate pentru determinarea agenţilor externi. Dacă prezenţa
agenţilor externi, potenţial patogeni, este inevitabilă, materialul se
utilizează numai dacă prelucrarea ulterioară asigură eliminarea şi/sau
inactivarea acestora, iar aceasta este validată.
D. MĂSURI SPECIFICE
PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME ANIMALE
Solicitantul trebuie să
demonstreze că produsul medicinal veterinar este fabricat conform Notei de
îndrumare privind minimalizarea riscului transmiterii agenţilor encefalopatiei
spongiforme animale prin intermediul produselor medicinale veterinare, publicată
de Comisia Europeană în Volumul 7 al publicaţiei Normele de reglementare a
produselor medicinale în Uniunea Europeană precum şi actualizările acesteia.
E. TESTE DE CONTROL
EFECTUATE ÎN ETAPE INTERMEDIARE ALE PROCESULUI DE FABRICAŢIE
1. Documentele care
însoţesc cererea pentru obţinerea autorizaţiei de comercializare, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. i) şi j) şi ale art. 13 alin.
(1), trebuie să includă date referitoare la testele pentru controlul produsului
care se pot realiza într-o etapă intermediară a procesului de fabricaţie, în
vederea asigurării uniformităţii caracteristicilor tehnice şi a procesului de
producţie.
2. Aceste teste sunt
esenţiale pentru verificarea conformităţii produsului medicinal veterinar cu
formula în cazul în care, în mod excepţional, un solicitant propune o metodă
analitică pentru testarea produsului finit care nu include determinarea tuturor
substanţelor active sau a tuturor constituenţilor excipienţilor cărora li se
aplică aceleaşi cerinţe ca şi substanţelor active.
3. Aceleaşi cerinţe se
aplică în situaţia în care controlul calităţii produsului finit depinde de
testele de control pe flux, în special dacă substanţa este definită în principal
prin metoda de fabricaţie a acesteia.
F. TESTE PENTRU PRODUSUL
FINIT
1. Pentru controlul
produsului finit, un lot de produs finit conţine toate unităţile unei forme
farmaceutice care s-au obţinut din aceeaşi cantitate iniţială de materie primă
şi care au suferit aceeaşi serie de operaţii în procesul de fabricaţie şi/sau
sterilizare sau, în cazul unui proces de producţie continuu, toate unităţile
fabricate într-o perioadă de timp dată. În cererea pentru acordarea autorizaţiei
de comercializare trebuie specificate toate testele care se realizează, în mod
obişnuit, pentru fiecare lot de produs finit, frecvenţa testelor care nu se
efectuează în mod obişnuit şi trebuie să fie indicate valorile limită de
aprobare a acestora. Documentele care însoţesc cererea pentru autorizaţia de
comercializare, în conformitate cu art. 12 alin. (5) lit. i) şi j) şi cu art. 13
alin. (1), trebuie să cuprindă date referitoare la testele de control pentru
produsul finit în momentul aprobării. Prezentarea acestora se face în
conformitate cu următoarele cerinţe:
a) se aplică
dispoziţiile cuprinse în monografiile generale din Farmacopeea Europeană,
Farmacopeea Română sau din Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene,
pentru toate produsele definite în acestea.
b) dacă se utilizează
alte proceduri de testare şi valori limită decât cele menţionate în monografiile
generale din Farmacopeea Europeană, Farmacopeea Română sau din Farmacopeea altui
stat membru al Uniunii Europene, se prezintă dovada că produsul finit ar putea,
dacă este testat conform acestor monografii, să îndeplinească cerinţele de
calitate din aceste farmacopei pentru forma farmaceutică în cauză.
1.1. Caracteristicile
generale ale produsului finit
Printre testările
produsului finit se includ întotdeauna câteva teste pentru controlul
caracteristicilor generale ale unui produs. Ori de câte ori este cazul, aceste
teste se raportează la controlul maselor medii şi a abaterilor maxime, la
testele mecanice, fizice sau microbiologice, la caracteristicile organoleptice
şi fizice, precum: densitate, pH, indice de refracţie etc. Pentru fiecare din
aceste caracteristici şi pentru fiecare caz special, solicitantul trebuie să
precizeze standardele şi limitele de toleranţă. Trebuie descrise cu precizie
condiţiile de testare, atunci când este cazul, împreună cu
echipamentul/aparatura utilizate şi standardele, ori de câte ori acestea nu sunt
precizate în Farmacopeea Europeană, Farmacopeea Română sau în Farmacopeea altui
stat membru al Uniunii Europene. În acelaşi mod se procedează în cazurile în
care nu este posibilă aplicarea metodelor prevăzute în aceste farmacopei. În
plus, pentru formele farmaceutice solide care se administrează oral trebuie să
se facă studii in vitro pentru determinarea vitezei de eliberare şi de dizolvare
a substanţei sau a substanţelor active. Aceste studii trebuie realizate şi
atunci când se utilizează alte moduri de administrare, dacă Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor consideră acest
lucru necesar.
1.2. Identificarea şi
determinarea substanţei/substanţelor active
Identificarea şi
determinarea substanţei/substanţelor active trebuie să se efectueze fie pe o
probă reprezentativă din lotul de producţie, fie pe un număr de unităţi de
dozare analizate individual. Cu excepţia cazului în care există o justificare
corespunzătoare, abaterea maximă acceptabilă pentru conţinutul de substanţă
activă din produsul finit poate fi de maximum ±5% în momentul fabricaţiei. Pe
baza testelor de stabilitate, producătorul trebuie să propună şi să justifice
valorile limită ale toleranţei maxime acceptabile pentru conţinutul de substanţă
activă din produsul finit, până la expirarea termenului de valabilitate propus.
În cazuri excepţionale de amestecuri deosebit de complexe, atunci când
determinarea substanţelor active necesită o investigaţie complexă, dificil de
realizat pentru fiecare lot de producţie, se poate omite determinarea uneia sau
a mai multor substanţe active în produsul finit, cu condiţia ca aceste
determinări să se realizeze în etapele intermediare ale procesului de producţie.
Această derogare nu poate fi extinsă pentru caracterizarea substanţelor în
cauză. La această tehnică simplificată trebuie adăugată o metodă de evaluare
cantitativă, care, după introducerea pe piaţă a produsului medicinal veterinar,
să permită Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de Uz Veterinar verificarea conformităţii produsului medicinal veterinar cu
specificaţiile menţionate în dosarul de autorizare. Testarea biologică in vivo
sau in vitro este obligatorie atunci când metodele fizico-chimice nu pot oferi
informaţii specifice privind calitatea produsului. Această determinare trebuie
să includă, pe cât posibil, materiale de referinţă şi analize statistice care să
permită calcularea limitelor de siguranţă. Dacă aceste teste nu pot fi efectuate
pentru produsul finit, acestea se pot realiza într-o etapă intermediară, cât mai
târziu posibil în procesul de fabricaţie. În cazul în care datele prezentate la
lit. B indică utilizarea unei supradoze semnificative de substanţe active
utilizate la fabricarea unui produs medicinal veterinar, descrierea testelor de
control pentru produsul finit trebuie să includă, unde este cazul, analiza
chimică, studiul toxicofarmacologic pentru determinarea modificărilor suferite
de substanţă şi, după caz, caracterizarea şi/sau analiza produselor de
degradare.
1.3. Identificarea şi
determinarea constituenţilor excipienţilor
În măsura în care este
necesar, trebuie realizate teste de identificare a constituenţilor
excipienţilor. Metoda de testare propusă pentru identificarea coloranţilor
trebuie să permită o verificare cu privire la existenţa acestor substanţe în
lista anexată la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 728/2003 ce transpune în
legislaţia naţională Directiva Consiliului 78/25/CEE. O determinare a limitei
superioare şi inferioare este obligatorie pentru agenţii de conservare, alături
de o determinare a limitei superioare pentru orice alt constituent al
excipientului care ar putea influenţa negativ funcţiile fiziologice. O
determinare a limitei superioare şi inferioare este obligatorie pentru
excipientul care poate afecta biodisponibilitatea unei substanţe active, cu
excepţia cazului în care biodisponibilitatea unei substanţe este garantată prin
alte teste corespunzătoare.
1.4. Teste de siguranţă
În afară de testele
farmacotoxicologice prezentate împreună cu cererea pentru acordarea autorizaţiei
de comercializare, se includ, ca date analitice, date cu privire la testele de
siguranţă, cum ar fi: sterilitatea, endotoxinele bacteriene, pirogenitatea şi
toleranţa locală la animale, ori de câte ori astfel de teste trebuie să se
realizeze în mod normal pentru verificarea calităţii produsului.
G. TEST DE STABILITATE
1. Documentele care
însoţesc cererea pentru acordarea autorizaţiei de comercializare, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. f) şi i), trebuie să
cuprindă:
a) o descriere a
investigaţiilor prin care s-au determinat termenul de valabilitate, condiţiile
de depozitare recomandate şi specificaţiile pentru expirarea termenului de
valabilitate propuse de către solicitant;
b) în cazul premixurilor
pentru furajele medicamentate, informaţii pentru stabilirea termenului de
valabilitate al furajelor medicamentate fabricate din aceste premixuri, în
conformitate cu instrucţiunile recomandate pentru utilizare;
c) dacă un produs finit
trebuie reconstituit înaintea administrării, detalii referitoare la termenul de
valabilitate propus pentru produsul reconstituit, coroborate cu informaţiile
privind stabilitatea;
d) în cazul
recipientelor care conţin mai multe doze, date referitoare la stabilitate care
să justifice termenul de valabilitate după prima deschidere a recipientului;
e) dacă un produs finit
poate genera produse de degradare, solicitantul trebuie să le declare şi să
indice metodele de caracterizare şi de testare pentru aceste produse;
f) concluziile care
conţin rezultatele analizelor, care justifică termenul de valabilitate propus în
condiţiile de depozitare recomandate şi specificaţiile pentru produsul finit la
expirarea termenului de valabilitate, în condiţiile de depozitare recomandate;
g) date despre nivelul
maxim acceptabil al produselor de degradare la expirarea termenului de
valabilitate;
h) studii cu privire la
interacţiunea dintre produs şi recipient, ori de câte ori se consideră că există
riscul unei astfel de interacţiuni, în special în cazul preparatelor injectabile
sau aerosolilor pentru uz intern.
PARTEA a III-a
Teste de siguranţă şi studii ale reziduurilor
Documentele care
însoţesc cererea pentru acordarea autorizaţiei de comercializare, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. j) şi art. 13 alin. (1),
trebuie să prezinte testele efectuate conform prevederilor Hotărârii Guvernului
nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de bună practică de laborator,
precum şi inspecţia şi verificarea respectării acestora în cazul testărilor
efectuate asupra substanţelor chimice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională Directivele
Parlamentului European şi ale Consiliului 2004/9/CE şi 2004/10/CE.
A. TESTE DE SIGURANŢĂ
CAPITOLUL I
Efectuarea testelor
1. Prevederi generale
1.1. Documentaţia
privind testele de siguranţă trebuie să cuprindă informaţii despre:
a) posibila toxicitate a
produsului medicinal veterinar şi orice efecte periculoase sau nedorite care pot
apărea la animale în condiţiile propuse de utilizare. Acestea trebuie
determinate în raport cu gravitatea stării patologice în cauză;
b) posibilele efecte
dăunătoare asupra oamenilor pe care le pot avea reziduurile produsului medicinal
veterinar din alimente obţinute de la animalele tratate şi dificultăţile pe care
ar putea să le creeze aceste reziduuri în prelucrarea industrială a alimentelor;
c) posibilele riscuri
care ar putea rezulta în urma expunerii oamenilor la produsul medicinal
veterinar în timpul administrării acestuia la animale;
d) posibilele riscuri
pentru mediu care ar putea rezulta din utilizarea produsului medicinal
veterinar.
1.2. Toate rezultatele
trebuie să fie precise şi general valabile. Ori de câte ori este cazul, trebuie
să se utilizeze metode matematice şi statistice pentru elaborarea metodelor
experimentale şi pentru evaluarea rezultatelor. De asemenea, clinicienii trebuie
informaţi cu privire la potenţialul terapeutic al produsului şi la riscurile
legate de utilizarea acestuia.
1.3. În cazul în care
metaboliţilor compusului de bază reprezintă reziduurile în cauză este necesară
testarea acestora.
1.4. Un excipient
utilizat în domeniul farmaceutic pentru prima dată se consideră drept substanţă
activă.
2. Farmacologie
2.1. Studiile
farmacologice sunt de o importanţă fundamentală pentru clarificarea mecanismelor
prin care produsul medicinal veterinar produce efecte terapeutice şi, în
consecinţă, în partea a IV-a sunt incluse studiile farmacologice realizate la
speciile de animale experimentale şi ţintă.
2.2. Studiile
farmacologice pot ajuta la înţelegerea fenomenelor toxicologice. Dacă un produs
medicinal veterinar produce efecte farmacologice în absenţa unui răspuns toxic
sau în doze mai mici decât cele necesare pentru a produce toxicitate, aceste
efecte farmacologice trebuie luate în considerare pe parcursul evaluării
siguranţei produsului medicinal veterinar.
2.3. Documentaţia
referitoare la testele de siguranţă trebuie precedată întotdeauna de detalii
privind cercetările farmacologice efectuate pe animalele de laborator şi de
toate rezultatele obţinute pe parcursul studiilor clinice efectuate la animalele
ţintă.
3. Toxicologie
3.1. Toxicitatea la o
singură doză
3.1.1. Studiile privind
toxicitatea la o singură doză sunt utilizate pentru a prognoza:
a) posibilele efecte ale
supradozării acute la specia ţintă;
b) posibilele efecte ale
administrării accidentale la oameni;
c) dozele care pot fi
utile în studiile de toxicitate prin administrare repetată.
3.1.2. Studiile privind
toxicitatea la o singură doză indică efectele toxice acute ale substanţei şi
durata de timp care precede debutul şi atenuarea acestora.
3.1.3. Studiile privind
toxicitatea trebuie realizate pe cel puţin două specii de mamifere. Una din
speciile de mamifere poate fi înlocuită, dacă este cazul, cu o specie de animale
căreia îi este destinat produsul medicinal veterinar. Trebuie studiate cel puţin
două căi diferite de administrare. Una dintre acestea poate fi identică sau
similară cu cea propusă pentru specia ţintă. Aceste căi trebuie studiate dacă se
anticipează expunerea substanţială a utilizatorului produsului medicinal
veterinar, de exemplu prin inhalare sau contact dermic.
3.1.4. Pentru a reduce
numărul şi suferinţa animalelor implicate, trebuie dezvoltate în permanenţă noi
proceduri pentru testarea toxicităţii la o singură doză. Sunt acceptate studiile
realizate în conformitate cu aceste noi proceduri, în cazul în care acestea sunt
validate în mod corespunzător, precum şi studiile realizate în conformitate cu
ghidurile recunoscute pe plan internaţional.
3.2. Toxicitatea la doze
repetate
3.2.1. Obiectivul
testelor de toxicitate la doze repetate este evidenţierea modificărilor
fiziologice şi/sau patologice induse de administrarea repetată a substanţei
active sau a combinaţiilor de substanţe active studiate, precum şi determinarea
relaţiei dintre modificările respective şi dozele administrate.
3.2.2. În cazul
substanţelor sau produselor medicinale veterinare destinate exclusiv utilizării
la animalele de la care nu se obţin alimente, este suficient un studiu de
toxicitate la doze repetate pentru una din speciile de animale de laborator.
Acest studiu poate fi înlocuit cu un studiu efectuat pe animalul ţintă.
Frecvenţa şi calea de administrare, precum şi durata studiului trebuie alese
luându-se în considerare condiţiile propuse de utilizare clinică. Expertul
trebuie să motiveze gradul de extindere, durata studiilor şi dozele alese.
3.2.3. În cazul
substanţelor sau produselor medicinale veterinare destinate utilizării la
animalele de la care se obţin alimente, studiul trebuie să fie efectuat la cel
puţin două specii, din care una trebuie să nu fie rozătoare. Trebuie să se
motiveze alegerea speciilor, având în vedere cunoştinţele disponibile cu privire
la metabolizarea produsului la animale şi la om. Substanţa care face obiectul
testului se administrează pe cale orală. Durata testului trebuie să fie de
minimum 90 de zile. Se va motiva clar metoda, frecvenţa administrării şi durata
experimentelor.
3.2.4. Doza maximă se
alege astfel încât să permită evidenţierea efectelor dăunătoare. Nivelul cel mai
mic al dozei nu trebuie să producă nici un semn de toxicitate.
3.2.5. Evaluarea
efectelor toxice se bazează pe observarea comportamentului, şi a dezvoltării, pe
teste hematologice şi fiziologice, în special cele referitoare la organele
excretoare, precum şi pe analiza rapoartelor de necropsie şi a datelor
histologice care le însoţesc. Alegerea şi limitele fiecărei grupe de teste
depinde de speciile animalelor utilizate şi de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice
din momentul respectiv.
3.2.6. În cazul
combinaţiilor noi de substanţe cunoscute care au fost studiate conform
prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, expertul poate modifica, după
caz, testele privind toxicitatea la doze repetate, cu excepţia cazului în care
testele de toxicitate au demonstrat existenţa unor efecte toxice amplificate sau
noi, prezentând motivele acestor modificări.
3.3. Toleranţa pentru
specia ţintă
Trebuie furnizate
detalii cu privire la orice semne de intoleranţă observate pe parcursul
studiilor efectuate la speciile ţintă, în conformitate cu cerinţele de la lit. B
cap. I din partea a IV-a. Trebuie identificate studiile în cauză, dozele la care
a apărut intoleranţa, speciile şi rasele în cauză. De asemenea, Trebuie
comunicate detaliat toate modificările fiziologice neaşteptate.
3.4. Toxicitatea
reproductivă, inclusiv teratogenitatea
3.4.1. Studierea
efectelor asupra reproducţiei
3.4.1.1. Obiectivul
acestui studiu este identificarea eventualelor alterări ale funcţiei
reproductive masculine sau feminine sau a efectelor dăunătoare asupra
descendenţilor care ar putea rezulta în urma administrării produselor medicinale
veterinare sau substanţelor studiate.
3.4.1.2. În cazul
substanţelor sau produselor medicinale veterinare destinate utilizării la
animalele de la care se obţin alimente, studiul efectelor asupra reproducerii
trebuie să se realizeze în cursul a două generaţii, pentru cel puţin o specie,
de obicei pe rozătoare. Substanţa sau produsul care fac obiectul studiului se
administrează masculilor şi femelelor la un interval de timp adecvat înainte de
împerechere. Administrarea continuă până la înţărcarea generaţiei F2. Se
utilizează cel puţin trei niveluri de doze. Doza maximă trebuie aleasă astfel
încât să se evidenţieze efectele patologice. Doza minimă nu trebuie să producă
semne de toxicitate.
3.4.1.3. Evaluarea
efectelor asupra reproducerii se face pe baza fertilităţii, gestaţiei şi
comportamentului matern; alăptării, creşterii şi dezvoltării descendentului F1
de la concepţie la maturitate precum şi dezvoltării descendentului F2 până la
înţărcare.
3.4.2. Studiul efectelor
embriotoxice/fetotoxice, inclusiv teratogenitatea
3.4.2.1. În cazul
substanţelor sau produselor medicinale veterinare destinate utilizării la
animalele de la care se obţin alimente, trebuie realizate studii ale efectelor
embriotoxice/fetotoxice, inclusiv teratogenitatea. Aceste studii trebuie
efectuate pe cel puţin două specii de mamifere, de obicei rozătoare şi iepuri.
Informaţiile cu privire la test trebuie să cuprindă: numărul de animale, dozele,
data administrării şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor care depind de
nivelul cunoştinţelor ştiinţifice din momentul depunerii cererii şi gradul de
reprezentativitate statistică la care trebuie să ajungă rezultatele. Studiul pe
rozătoare poate fi combinat cu studiul efectelor asupra funcţiei reproductive.
3.4.2.2. În cazul
substanţelor sau produselor medicinale veterinare care nu sunt destinate
utilizării la animalele de la care se obţin alimente, trebuie să se realizeze un
studiu al efectelor embriotoxice/fetotoxice, inclusiv al teratogenităţii, pentru
cel puţin o specie, care poate fi specia ţintă, dacă produsul este destinat
animalelor care ar putea fi utilizate pentru reproducere.
3.5. Mutagenitatea
3.5.1. Testele de
mutagenitate au ca obiectiv evaluarea potenţialului substanţelor de a cauza
schimbări transmisibile în materialul genetic al celulelor.
3.5.2. Pentru orice
substanţă nouă destinată utilizării în produsele medicinale veterinare trebuie
evaluate şi proprietăţile mutagene ale acesteia.
3.5.3. Numărul şi
tipurile testelor şi criteriilor pentru evaluarea rezultatelor depind de nivelul
cunoştinţelor ştiinţifice din momentul depunerii cererii.
3.6. Carcinogenitatea
Trebuie să se realizeze
studii pe termen lung privind carcinogenitatea la animale, în cazul substanţelor
cu care oamenii vin în contact şi care:
a) prezintă o analogie
chimică cu substanţe carcinogene cunoscute,
b) au condus, pe durata
testelor de mutagenitate, la rezultate care indică posibilitatea unor efecte
carcinogene,
c) au determinat
apariţia unor manifestări suspecte pe parcursul testelor de toxicitate.
Pentru elaborarea
studiilor de carcinogenitate şi pentru evaluarea rezultatelor acestora trebuie
să se ţină seama de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice la momentul în care se
prezintă solicitarea.
3.7. Excepţii
Atunci când un produs
medicinal veterinar este destinat utilizării topice, trebuie studiată absorbţia
sistemică la specia ţintă. Dacă se dovedeşte că absorbţia sistemică este
nesemnificativă, se pot omite testele de toxicitate la doze repetate, testele
pentru toxicitate reproductivă şi testele de carcinogenitate, exceptând cazurile
în care:
a) în condiţiile de
utilizare produsului medicinal veterinar poate fi ingerat de animal;
b) produsul medicinal
veterinar poate ajunge în alimentele obţinute de la animalul tratat.
4. Alte cerinţe
4.1. Imunotoxicitatea
4.1.1. Atunci când
efectele observate la animale pe parcursul studiilor cu doze repetate includ
modificări specifice în volumul şi/sau în histologia organelor limfoide, precum
şi modificări celulare ale ţesuturilor limfoide, ale măduvei osoase sau
leucocitelor periferice, se vor realiza şi studii suplimentare privind efectele
produsului asupra sistemului imunitar. Pentru elaborarea studiilor de
carcinogenitate şi pentru evaluarea rezultatelor acestora trebuie să se ţină
seama de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice la momentul în care se prezintă
solicitarea.
4.2. Proprietăţi
microbiologice ale reziduurilor
4.2.1. Posibilele efecte
asupra florei intestinale umane
Riscul microbiologic pe
care îl reprezintă reziduurile compuşilor antimicrobieni pentru flora
intestinală umană se studiază în raport cu nivelul cunoştinţelor ştiinţifice din
momentul depunerii cererii.
4.2.2. Posibilele efecte
asupra microorganismelor utilizate pentru prelucrarea industrială a alimentelor
În anumite cazuri,
poate fi necesară efectuarea de teste pentru a se stabili dacă reziduurile
prezintă inconveniente care afectează procesele tehnologice de prelucrare
industrială a alimentelor.
4.3. Observaţii la om
În cazul în care
compuşii produsului medicinal veterinar sunt utilizaţi ca produse medicinale în
terapia umană trebuie să se întocmească un raport cu privire la toate efectele
observate la om, inclusiv reacţiile adverse, precum şi la cauza acestora, în
măsura în care acestea sunt importante pentru evaluarea produsului medicinal
veterinar şi, dacă este cazul, bazându-se pe rezultatele testelor din
documentele bibliografice. De asemenea, trebuie specificate motivele în cazul în
care compuşii produselor medicinale veterinare nu sunt utilizaţi sau nu mai sunt
utilizaţi ca produse medicinale în terapia umană.
5. Ecotoxicitate
5.1. Obiectivul
studiului ecotoxicităţii asupra unui produs medicinal veterinar este reprezentat
de evaluarea potenţialelor efecte negative pe care utilizarea produsului le are
asupra mediului, precum şi identificarea eventualelor măsuri de precauţie care
sunt necesare pentru a reduce astfel de riscuri.
5.2. Evaluarea
ecotoxicităţii este obligatorie pentru toate cererile de acordare a autorizaţiei
de comercializare a unui produs medicinal veterinar, altele decât cererile
depuse în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. j) şi ale art. 13
alin. (1).
5.3. Această evaluare se
realizează în două faze.
5.3.1. În prima fază, se
evaluează gradul potenţial de expunere la mediu a produsului, a substanţelor
active ale acestuia sau a metaboliţilor, luând în considerare:
a) speciile ţintă şi
modul de utilizare propus, de exemplu: tratamentul colectiv sau tratamentul
individual al animalelor;
b) modul de
administrare, în special posibilitatea ca produsul să pătrundă direct în
ecosistem;
c) posibila excreţie de
către animalele tratate a produsului, a substanţelor active ale acestuia sau a
metaboliţilor în mediu şi persistenţa acestora în excreţii;
d) eliminarea produsului
neutilizat sau a deşeurilor acestuia.
5.3.2. În faza a doua,
având în vedere gradul de expunere a produsului la mediu şi informaţiile
disponibile cu privire la proprietăţile fizico-chimice, farmacologice şi/sau
toxicologice ale compusului care a fost obţinut pe parcursul efectuării
celorlalte teste şi studii solicitate de prezenta normă sanitară veterinară,
expertul stabileşte dacă este necesară studierea suplimentară a efectelor
produsului asupra ecosistemelor specifice.
5.4. Studiile
suplimentare a efectelor produsului medicinal veterinar asupra ecosistemelor
specifice trebuie să cuprindă informaţii cu privire la:
a) evoluţia şi
comportamentul în sol,
b) evoluţia şi
comportamentul în apă şi aer,
c) efectele asupra
organismelor acvatice,
d) efectele asupra
organismelor, altele decât cele ţintă.
Aceste studii
suplimentare trebuie realizate în conformitate cu protocoalele de testare
stabilite în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 490/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003, care transpune în legislaţia
naţională Directiva Consiliului 67/548/CEE sau, atunci când un domeniu nu este
acoperit în întregime de aceste protocoale, în conformitate cu alte protocoale
recunoscute pe plan internaţional cu privire la produsul medicinal veterinar
şi/sau substanţele active ale acestora şi/sau metaboliţii excretaţi, dacă este
cazul. Numărul şi tipurile testelor, precum şi criteriile de evaluare ale
acestora depind de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice din momentul depunerii
cererii.
CAPITOLUL II
Prezentarea informaţiilor şi a documentelor
Dosarul testelor de
siguranţă trebuie să conţină următoarele:
a) o introducere în care
este definit subiectul, însoţită de referinţele bibliografice utile;
b) identificarea
detaliată a substanţei aflate în curs de examinare, incluzând:
1. denumirea
internaţională comună;
2. denumirea dată de
Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată
3. numărul acordat de
Serviciul de Chimie Abstractă;
4. clasificarea
terapeutică şi farmacologică;
5. sinonime şi
abrevieri;
6. formula structurală;
7. formula moleculară;
8. greutatea moleculară;
9. gradul de impuritate;
10. compoziţia
calitativă şi cantitativă a impurităţilor;
11. descrierea
proprietăţilor fizice;
12. punctul de topire;
13. punctul de fierbere;
14. presiunea de vapori;
15. solubilitatea în apă
şi solvenţi organici, exprimată în g/l, indicându-se temperatura;
16. densitatea;
17. spectrele de
rotaţie, refracţie etc.
c) un protocol
experimental detaliat în care sunt prezentate motivele pentru eventuala omitere
a testelor menţionate anterior, o descriere a metodelor, aparaturii şi
materialelor utilizate, detalii cu privire la specia, rasa sau tipul animalelor,
locul în care au fost obţinute, numărul şi condiţiile în care acestea au fost
adăpostite şi furajate, precizându-se, printre altele, dacă acestea au fost
libere de agenţi patogeni specifici;
d) toate rezultatele
obţinute, favorabile sau nefavorabile. Datele originale sunt descrise suficient
de detaliat pentru a permite evaluarea critică a rezultatelor independent de
interpretarea acestora de către autor. Cu titlu explicativ, rezultatele pot fi
însoţite de ilustraţii;
e) o analiză statistică
a rezultatelor, dacă aceasta este prevăzută în programul de testare, precum şi
variaţia datelor;
f) o discuţie obiectivă
asupra rezultatelor obţinute, care să conducă la concluzii privind siguranţa
substanţei, limita de siguranţă a acesteia la animalul testat şi la animalul
ţintă şi posibilele efectele secundare, domeniile de aplicare, nivelurile dozei
active şi posibilele incompatibilităţi;
g) o descriere detaliată
şi o discuţie aprofundată a rezultatelor studiului referitor la siguranţa
reziduurilor în alimente şi relevanţa acestuia pentru evaluarea potenţialelor
riscuri prezentate de reziduuri pentru om. Această discuţie este urmată de
propuneri pentru garantarea eliminării oricărui pericol pentru om prin aplicarea
criteriilor de evaluare recunoscute pe plan internaţional, de exemplu: nici un
efect observat la animale, propuneri pentru alegerea unui factor de siguranţă şi
pentru o doză zilnic acceptabilă;
h) o discuţie detaliată
a tuturor riscurilor pentru persoanele care prepară produsul medicinal veterinar
sau îl administrează la animale, urmată de propuneri de măsuri adecvate în
vederea reducerii acestor riscuri;
i) o discuţie detaliată
a riscurilor pe care utilizarea produsului medicinal veterinar în condiţiile
practice propuse le-ar putea prezenta pentru mediu, urmată de propuneri adecvate
pentru reducerea acestor riscuri;
j) toate informaţiile
necesare pentru a informa clinicianul cu privire la utilitatea produsului
propus. Această discuţie este completată cu sugestii referitoare la efectele
secundare şi posibilul tratament în cazul apariţiei reacţiilor toxice acute la
animalele cărora urmează să le fie administrat produsul;
k) un raport final al
expertului, care prezintă o analiză critică a informaţiilor menţionate anterior,
ţinând cont de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice din momentul depunerii cererii,
împreună cu un rezumat detaliat al rezultatelor testelor de siguranţă şi
referinţe bibliografice.
B. STUDII ALE
REZIDUURILOR
CAPITOLUL I
Efectuarea testelor
1. Prevederi generale
1.1. În sensul prezentei
norme sanitare veterinare, prin "reziduuri" se înţeleg toate substanţele active
sau metaboliţii acestora care rămân în carnea sau în celelalte alimente obţinute
de la animalul căruia i-a fost administrat produsul medicinal veterinar în
cauză.
1.2. Obiectivul
studierii reziduurilor este de a stabili în ce condiţii şi în ce măsură persistă
reziduuri în alimentele care provin de la animalele tratate şi de a stabili
perioadele de aşteptare care trebuie să fie respectate pentru a elimina orice
pericol pentru sănătatea publică şi/sau dificultăţile pentru prelucrarea
industrială a alimentelor.
1.3. Evaluarea riscului
datorat reziduurilor presupune stabilirea prezenţei reziduurilor la animalele
tratate în condiţiile recomandate de utilizare şi studierea efectelor acestor
reziduuri.
1.4. În cazul produselor
medicinale veterinare destinate animalelor de la care se obţin alimente,
documentaţia referitoare la reziduuri trebuie să indice:
a) în ce măsură şi pe ce
durată persistă reziduurile produsului medicinal veterinar sau metaboliţii
acestuia în ţesuturile animalului tratat sau în alimentele obţinute de la
acesta;
b) faptul că, pentru
prevenirea oricăror riscuri pentru sănătatea consumatorului alimentelor obţinute
de la animalele tratate sau a dificultăţilor care pot apărea la prelucrarea
industrială a alimentelor, este posibil să se stabilească perioade de aşteptare
realiste, care pot fi respectate în condiţiile practice de creştere;
c) faptul că sunt
disponibile metode analitice practice, adecvate utilizării de rutină, pentru a
verifica respectarea perioadei de aşteptare.
2. Metabolism şi
cinetica reziduurilor
2.1. Farmacocinetică:
absorbţie, distribuţie, biotransformare şi excreţie
2.1.1. Obiectivul
studiilor farmacocinetice cu privire la reziduurile produselor medicinale
veterinare este acela de a evalua absorbţia, distribuţia, biotransformarea şi
excreţia produsului la specia ţintă.
2.1.2. Speciei ţintă
trebuie să i se administreze produsul final sau o formulă bioechivalentă, în
doza maximă recomandată.
2.1.3. Având în vedere
metoda de administrare, trebuie menţionat detaliat gradul de absorbţie a
produsului medicinal veterinar. Dacă se demonstrează că, în cazul aplicării
topice, absorbţia sistemică a produselor este nesemnificativă, nu sunt necesare
alte studii ale reziduurilor.
2.1.4. Trebuie să se
descrie distribuţia produsului medicinal veterinar la specia ţintă. Se ia în
considerare posibilitatea fixării produsului medicinal veterinar de proteinele
plasmatice sau pătrunderea acestuia în lapte sau ouă şi acumularea de compuşi
lipofili.
2.1.5. Trebuie să se
descrie căile de excreţie a produsului medicinal veterinar de la animalul ţintă.
2.1.6. Trebuie să se
identifice şi să se caracterizeze principalii metaboliţi.
2.2. Eliminarea
reziduurilor
2.2.1. Obiectivul
acestor studii, care măsoară viteza cu care sunt eliminate reziduurile de la
animalul ţintă după ultima administrare a produsului medicinal veterinar, este
de a permite stabilirea perioadelor de aşteptare a produsului medicinal
veterinar.
2.2.2. La diferite
intervale de timp, după ce animalul utilizat pentru testare a primit doza finală
de produs medicinal veterinar, trebuie determinate, cu ajutorul metodelor
fizice, chimice sau biologice corespunzătoare, cantităţile de reziduuri
prezente. Trebuie specificate procedurile tehnice, fiabilitatea şi
sensibilitatea metodelor utilizate.
3. Metoda analitică de
rutină pentru detectarea reziduurilor
3.1. Trebuie să se
menţioneze procedurile analitice care pot fi efectuate pe parcursul unei
examinări de rutină şi care au un nivel de sensibilitate care permite depistarea
cu certitudine a încălcării limitelor maxime permise ale reziduurilor.
3.2. Trebuie descrisă în
detaliu metoda analitică propusă. Aceasta trebuie să fie validată şi suficient
de simplă pentru a fi utilizată în condiţii normale de monitorizare a
reziduurilor.
3.3. Trebuie descrise
următoarele caracteristici:
a) specificitatea;
b) acurateţea, inclusiv
sensibilitatea;
c) precizia;
d) limita de detecţie;
e) limita de
cuantificare;
f) practicabilitatea şi
aplicabilitatea în condiţii normale de laborator;
g) sensibilitatea la
interferenţă.
3.4. Metoda analitică
propusă se evaluează ţinând cont de nivelul stadiului cunoştinţelor ştiinţifice
din momentul depunerii cererii.
CAPITOLUL II
Prezentarea informaţiilor şi a documentelor
Dosarul privind
studiile referitoare la reziduuri cuprinde următoarele date:
a) o introducere în care
este definit subiectul, însoţită de toate referinţele bibliografice utile;
b) o descriere detaliată
a produsului medicinal veterinar, inclusiv:
1. compoziţia;
2. puritatea;
3. identificarea
lotului;
4. relaţia cu produsul
finit;
5. activitatea specifică
şi puritatea radioactivă a substanţelor marcate;
6. poziţia în molecule a
atomilor marcaţi;
c) un protocol
experimental detaliat în care sunt prezentate motivele pentru eventuala omitere
a anumitor studii menţionate anterior, o descriere a metodelor, aparaturii şi
materialelor utilizate, detalii cu privire la specia, rasa sau tipul de animale,
locul în care acestea au fost obţinute, numărul acestora şi condiţiile în care
au fost adăpostite şi hrănite;
d) toate rezultatele
obţinute, favorabile sau nefavorabile. Datele originale sunt descrise suficient
de detaliat pentru a permite evaluarea critică a rezultatelor, independent de
interpretarea acestora de către autor. Rezultatele pot fi însoţite de
ilustraţii;
e) o analiză statistică
a rezultatelor, dacă aceasta este prevăzută în programul de testare, precum şi
variaţia datelor;
f) o discuţie obiectivă
a rezultatelor obţinute, urmată de propuneri pentru limitele maxime de reziduuri
pentru substanţele active pe care le conţine produsul, specificându-se reziduul
de marcare şi ţesuturile ţintă implicate, precum şi propuneri privind perioadele
de aşteptare necesare, pentru a garanta că în alimentele obţinute de la
animalele tratate nu sunt prezente reziduuri care ar putea constitui un risc
pentru consumatori;
g) un raport final al
expertului care prezintă o analiză critică detaliată a informaţiilor menţionate
anterior, ţinând cont de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice din momentul
depunerii cererii, împreună cu un rezumat detaliat al rezultatelor studiilor
privind reziduurile şi referinţe bibliografice exacte.
PARTEA a IV-a
Teste preclinice şi clinice
Informaţiile şi
documentele care însoţesc cererile pentru acordarea autorizaţiilor de
comercializare în temeiul art. 12 alin. (5) lit. j) şi art. 13 alin. (1),
trebuie prezentate în conformitate cu prevederile prezentei părţi.
CAPITOLUL I
Cerinţe preclinice
Studiile preclinice
sunt necesare pentru a se stabili activitatea farmacologică şi toleranţa
produsului.
A. FARMACOLOGIE
A.1 . Farmacodinamică
A.1 .1. Studiul
farmacodinamicii urmează două principii distincte:
A.1 .2. În primul rând,
trebuie să se descrie în mod adecvat mecanismul de acţiune şi efectele
farmacologice pe care se bazează aplicarea recomandată în practică. Rezultatele
trebuie să se exprime în termeni cantitativi utilizând, de exemplu, curbe
dozăefect sau curbe timp-efect etc şi, ori de câte ori este posibil,
comparându-se cu o substanţă a cărei activitate este bine cunoscută. Dacă,
pentru o substanţă activă, se declară o eficacitate mai mare, trebuie să se
demonstreze diferenţa precum şi dacă aceasta este semnificativă, din punct de
vedere statistic, pentru substanţa activă.
A.1 .3. În al doilea
rând, expertul trebuie să prezinte o evaluare farmacologică generală a
substanţei active, referindu-se, în mod special, la posibilitatea apariţiei
efectelor secundare. În general, se studiază principalele funcţii ale substanţei
active.
A.1 .4. Se studiază
efectul căii de administrare, formula etc, privind activitatea farmacologică a
substanţei active.
A.1 .5. Cercetările
trebuie intensificate atunci când doza recomandată se apropie de cea care poate
produce reacţii adverse.
A.1 .6. Trebuie
realizată o descriere detaliată a metodelor experimentale, cu excepţia cazului
în care acestea sunt proceduri standard, astfel încât metodele să poată fi
reproduse, iar expertul trebuie să le stabilească valabilitatea. Rezultatele
experimentale trebuie prezentate în mod clar, iar pentru anumite tipuri de teste
trebuie să se indice şi semnificaţia statistică a acestora.
A.1 .7. Trebuie să se
studieze orice modificare cantitativă a răspunsurilor obţinute în urma
administrării repetate a substanţei, cu excepţia cazului în care există motive
întemeiate să se procedeze altfel.
A.1 .8. Combinaţiile de
produse medicinale veterinare pot rezulta fie din premise de ordin farmacologic,
fie din indicaţii clinice. În primul caz, studiile farmacodinamice şi/sau
farmacocinetice trebuie să evidenţieze acele interacţiuni care ar putea crea o
combinaţie valoroasă în întrebuinţarea clinică. În cel de al doilea caz, dacă
justificarea ştiinţifică a combinaţiei de produse medicinale veterinare se
obţine prin intermediul experimentelor clinice, expertul trebuie să stabilească
dacă este posibilă demonstrarea efectelor anticipate ale combinaţiei asupra
animalelor şi să studieze, cel puţin, importanţa oricăror reacţii adverse. Dacă
o combinaţie include o substanţă activă nouă, aceasta din urmă trebuie să fi
fost în prealabil studiată în detaliu.
A.2 . Farmacocinetică
A.2 .1. Informaţiile
farmacocinetice fundamentale privind o substanţă activă nouă sunt utile într-un
context clinic. Farmacocinetica poate fi clasificată în două categorii
principale:
(i) farmacocinetică
descriptivă care permite evaluarea parametrilor fundamentali, precum: epurarea
organismului, volumul/volumele de distribuţie, timpul mediu de remanenţă etc.
(ii) utilizarea
parametrilor fundamentali pentru studierea relaţiilor dintre regimul de dozare,
concentraţia plasmatică şi tisulară şi efectele farmacologice, terapeutice sau
toxice.
A.2 .2. Pentru speciile
ţintă, studiile farmacocinetice sunt necesare în scopul utilizării produselor
medicinale veterinare cu cea mai mare eficacitate şi siguranţă posibilă. Astfel
de studii sunt utile, în special, pentru a ajuta clinicianul să stabilească
regimul de dozare: calea şi locul de administrare, doza, intervalul dintre doze,
numărul de administrări etc. şi să adopte regimuri de dozare în funcţie de
anumite variabile ale populaţiei, cum ar fi vârsta şi boala. Acestea pot fi mai
eficiente la anumite animale şi oferă, în general, mai multe informaţii decât
studiile clasice de titrare a dozelor. În cazul unor combinaţii noi ale
substanţelor cunoscute care au fost studiate conform prevederilor prezentei
norme sanitare veterinare, studiile farmacocinetice ale combinaţiei stabilite nu
sunt necesare dacă se poate demonstra că administrarea substanţelor active în
combinaţia stabilită nu le modifică proprietăţile farmacocinetice.
A.3 .
Biodisponibilitate/bioechivalenţă
Pentru a se stabili
bioechivalenţa, trebuie să se realizeze studii corespunzătoare ale
biodisponibilităţii:
a) atunci când se
compară o nouă formulă a unui produs medicinal veterinar cu cea existentă;
b) atunci când se
compară o nouă metodă sau cale de administrare cu una deja stabilită;
c) în toate cazurile
menţionate la art. 13 alin. (1).
B. TOLERANŢA LA SPECIILE
DE ANIMALE ŢINTĂ
Obiectivul studiului
privind toleranţa la speciile de animale ţintă se realizează pentru toate
speciile de animale cărora le este destinat produsul medicinal veterinar prin
efectuarea de teste de toleranţă locală şi generală, destinate să stabilească:
a) o doză tolerată
suficient de mare pentru a permite o limită de siguranţă adecvată;
b) simptomele clinice de
intoleranţă, utilizând calea/căile de administrare recomandată/recomandate, în
măsura în care acest lucru poate fi realizat prin creşterea dozei terapeutice
şi/sau a duratei tratamentului.
Raportul privind
studiile menţionate anterior trebuie să conţină informaţii detaliate referitoare
la efectele farmacologice şi reacţiile adverse aşteptate. Acestea din urmă
trebuie evaluate ţinând cont de faptul că valoarea animalelor utilizate poate fi
foarte mare. Produsul medicinal veterinar se administrează pe calea recomandată.
C. REZISTENŢA
Datele privind apariţia
organismelor rezistente sunt necesare în cazul produselor medicinale veterinare
utilizate pentru prevenirea sau tratamentul bolilor infecţioase sau a
infestărilor parazitare la animale.
CAPITOLUL II
Cerinţe clinice
1. Principii generale
1.1. Obiectivele
testelor clinice sunt acelea de a demonstra sau de a confirma efectul unui
produs medicinal veterinar după administrarea dozei recomandate, de a specifica
indicaţiile şi contraindicaţiile acestuia în funcţie de specia, vârsta, rasa şi
sexul animalului, instrucţiunile de utilizare, eventualele reacţii adverse care
pot apărea, precum şi siguranţa şi toleranţa acestuia în condiţii normale de
utilizare.
1.2. În lipsa unei
justificări, testele clinice se realizează pe animale de control prin teste
clinice controlate. Efectul obţinut se compară cu un placebo sau în absenţa
tratamentului şi/sau cu efectul unui produs medicinal veterinar autorizat al
cărui efect terapeutic este cunoscut. Trebuie să se raporteze toate rezultatele
obţinute, indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative.
1.3. Trebuie specificate
metodele utilizate pentru stabilirea diagnosticului. Rezultatele trebuie
prezentate prin utilizarea de criterii clinice cantitative sau convenţionale. Se
utilizează şi se justifică metode statistice adecvate.
1.4. În cazul unui
produs medicinal veterinar destinat în principal utilizării în scopul
îmbunătăţirii performanţei animalului trebuie să se acorde o atenţie deosebită:
a) randamentului
produsului de origine animală destinat consumului uman;
b) calităţilor
produsului de origine animală: organoleptice, nutriţionale, igienice şi
tehnologice;
c) eficacităţii
nutriţionale şi creşterii în greutate a animalului;
d) stării generale de
sănătate a animalului;
Datele experimentale
trebuie confirmate de datele obţinute în condiţii practice de utilizare.
1.5. În cazul anumitor
indicaţii terapeutice specifice, solicitantul poate să nu furnizeze date
amănunţite privind efectul terapeutic al produsului medicinal veterinar dacă:
a) indicaţiile pentru
produsul medicinal veterinar în cauză sunt atât de rare, încât solicitantul nu
are posibilitatea să prezinte dovezi amănunţite;
b) în stadiul actual al
cunoştinţelor ştiinţifice, nu se pot prezenta informaţii amănunţite.
În acest caz,
autorizaţia de comercializare poate fi acordată doar în următoarele condiţii:
a) produsul medicinal
veterinar în cauză se eliberează numai pe baza unei prescripţii veterinare şi,
în anumite situaţii, poate fi administrat numai sub supraveghere veterinară
strictă;
b) prospectul şi toate
informaţiile trebuie să atragă atenţia medicului veterinar asupra faptului că,
în anumite situaţii specifice, informaţiile existente referitoare la produsul
medicinal veterinar în cauză sunt incomplete.
2. Efectuarea testelor
2.1. Toate testele
clinice veterinare trebuie efectuate în conformitate cu un protocol de testare
detaliat, care se înregistrează în scris înaintea începerii studiului.
Bunăstarea animalelor implicate în aceste studii trebuie să facă obiectul unei
supravegheri veterinare şi trebuie avută în vedere la elaborarea tuturor
protocoalelor de studiu, pe întregul parcurs al desfăşurării acestuia.
2.2. Sunt necesare
proceduri scrise prestabilite, sistematizate, pentru organizarea, efectuarea,
centralizarea datelor, documentarea şi verificarea studiilor clinice.
2.3. Înainte de
începerea oricărui test trebuie să se obţină consimţământul proprietarului
animalelor care urmează să fie utilizate pentru testare. Proprietarul animalelor
trebuie informat în scris cu privire la consecinţele participării la testul
privind modalitatea de eliminare ulterioară a animalelor tratate sau cu privire
la obţinerea de produse alimentare ce provin de la animalele tratate. O copie a
acestei informări, contrasemnată şi datată de către proprietarul animalelor,
trebuie inclusă în documentaţia de testare.
2.4. Cu excepţia cazului
în care testul se realizează după metoda oarbă, prevederile art. 62 - 64 privind
etichetarea produselor medicinale veterinare se aplică prin analogie
preparatelor destinate utilizării în testele clinice veterinare. În toate
cazurile, menţiunea "numai pentru uz în teste clinice veterinare" trebuie este
aplicată pe etichetă în mod vizibil şi indelebil.
CAPITOLUL III
Informaţii şi documente
Dosarul privind
eficacitatea trebuie să conţină o introducere care defineşte subiectul, însoţită
de toată documentaţia bibliografică utilă. Întreaga documentaţie preclinică şi
clinică trebuie să fie detaliată pentru a permite o apreciere obiectivă. Toate
studiile şi testele trebuie raportate, indiferent dacă acestea sunt favorabile
sau nefavorabile solicitantului.
1. Evidenţe ale
observaţiilor preclinice
1.1. Cu excepţia
cazurilor temeinic justificate, trebuie prezentate date ale rezultatelor
testelor care să demonstreze:
a) acţiunile
farmacologice;
b) mecanismele
farmacologice care stau la baza efectului terapeutic;
c) principalele procese
farmacocinetice.
1.2. Dacă pe parcursul
desfăşurării testelor apar rezultate neaşteptate, acestea trebuie prezentate în
mod detaliat.
1.3. Toate studiile
preclinice trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
a) un rezumat;
b) un protocol de
testare detaliat care cuprinde o descriere a metodelor, a aparaturii şi
materialelor utilizate, detalii cum ar fi specia, vârsta, greutatea, sexul,
numărul, rasa sau tipul de animale, identificarea animalelor, doza, calea şi
programul de administrare;
c) o analiză statistică
a rezultatelor, dacă aceasta este relevantă;
d) o prezentare
obiectivă a rezultatelor obţinute, care să permită formularea de concluzii cu
privire la siguranţa şi eficacitatea produsului.
1.4. Trebuie explicată
omiterea parţială sau totală a datelor prevăzute la pct. 1.3.
2. Evidenţe ale
observaţiilor clinice
2.1. Toate informaţiile
trebuie furnizate de cercetători prin intermediul unor fişe individuale, în
cazul tratamentului individual şi fişe colective, în cazul tratamentului
colectiv.
2.2. Informaţiile care
trebuie furnizate sunt următoarele:
a) numele, adresa,
funcţia şi calificările expertului responsabil;
b) locul şi data
efectuării tratamentului, numele şi adresa proprietarului animalelor;
c) detalii privind
protocolul de testare, cu o descriere a metodelor utilizate, inclusiv metodele
de randomizare şi metoda oarbă, detalii cum ar fi calea de administrare,
programul de administrare, doza, identificarea animalelor de testare, specia,
rasa sau tipul, vârsta, greutatea, sexul, starea fiziologică;
d) metoda de creştere şi
furajare, precizându-se compoziţia furajului, precum şi natura şi cantitatea
tuturor aditivilor din furaje;
e) anamneza, cât mai
complet posibilă, apariţia şi evoluţia bolilor intervenite pe parcurs;
f) diagnosticul şi
metodele utilizate pentru stabilirea acestuia;
g) simptomele şi
gravitatea bolii, dacă este posibil după criterii convenţionale;
h) identificarea exactă
a formulei clinice utilizate în cadrul studiului;
i) dozarea produsului
medicinal veterinar, metoda, calea şi frecvenţa de administrare şi, dacă există,
precauţiile care trebuie urmate pe parcursul administrării: durata injecţiei
etc.;
j) durata tratamentului
şi perioada de observaţie ulterioară;
k) toate detaliile
privind alte produse medicinale veterinare, decât cele care fac obiectul
studiului, care au fost administrate pe durata perioadei de examinare, fie
anterior, fie simultan cu produsul testat şi, în acest ultim caz, detalii ale
interacţiunilor observate;
l) toate rezultatele
testelor clinice, inclusiv rezultatele nefavorabile sau negative, împreună cu o
declaraţie completă a observaţiilor clinice şi a rezultatele testelor obiective,
cum ar fi analizele de laborator, testele fiziologice, necesare pentru analiza
solicitării. Sunt specificate tehnicile utilizate, iar semnificaţia eventualelor
discrepanţe dintre rezultate, precum: discrepanţele cu privire la metodă,
diferenţe între indivizi sau între efectele medicaţiei trebuie explicată. Simpla
demonstrare a efectului farmacodinamic la animale nu este suficientă pentru a
justifica concluziile privind efectul terapeutic;
m) toate datele legate
de orice efecte nedorite, indiferent dacă sunt nocive sau nu, precum şi de
măsurile luate în consecinţă. Dacă este posibil, se studiază legătura
cauză-efect;
n) efectul asupra
performanţei animalelor utilizate în testare, cum ar fi: producţia de lapte,
producţia de ouă şi funcţia de reproducţie;
o) efectele asupra
calităţii alimentelor obţinute de la animalele tratate, în special în cazul
produselor medicinale veterinare destinate utilizării ca promotori de creştere;
p) o concluzie privind
fiecare caz individual sau, în cazul unui tratament colectiv, fiecare caz
colectiv.
2.3. Omiterea uneia sau
mai multor informaţii prevăzute la lit. a)-p) trebuie justificată temeinic.
2.4. Deţinătorul
autorizaţiei de comercializare a produsului trebuie să ia toate măsurile
necesare pentru a se asigura că documentele originale, care au alcătuit baza
datelor furnizate, sunt păstrate timp de cel puţin 5 ani după ce produsul
medicinal veterinar nu mai este autorizat.
3. Rezumatul şi
concluziile observaţiilor clinice
3.1. Pentru fiecare test
clinic, observaţiile clinice trebuie rezumate într-un tablou sinoptic al
testelor şi al rezultatelor acestora, indicându-se în special:
a) numărul de controale,
numărul de animale tratate, fie individual, fie colectiv, cu o distribuţie pe
specii, rase sau categorii de animale, vârste şi sexe;
b) numărul animalelor
retrase prematur din studiu şi motivele acestor retrageri;
c) în cazul animalelor
de control, precizarea dacă acestea:
(i) nu au primit
tratament;
(ii) au primit un produs
placebo;
(iii) au primit un alt
produs medicinal autorizat cu efect cunoscut;
(iv) au primit substanţa
activă care face obiectul studiului, sub o altă formulă sau pe o cale de
administrare diferită;
d) frecvenţa reacţiilor
adverse observate;
e) observaţii
referitoare la efectul asupra performanţei animalelor, cum ar fi producţia de
ouă, producţia de lapte, funcţia de reproducţie şi calitatea alimentelor;
f) detalii privind
animalele supuse testării care pot prezenta un risc crescut datorită vârstei,
modului de creştere sau de furajare sau datorită destinaţiei acestora sau
privind animalele a căror stare fiziologică/patologică necesită o atenţie
deosebită;
g) o analiză statistică
a rezultatelor, dacă aceasta este prevăzută în programul de testare.
3.2. În final, expertul
trebuie să formuleze concluziile generale pe baza datelor experimentale,
exprimând o opinie cu privire la siguranţa produsului medicinal în condiţiile
propuse de utilizare, efectul terapeutic al acestuia, comunicând orice
informaţii utile referitoare la indicaţii şi la contraindicaţii, la dozare, la
durata medie a tratamentului şi, dacă este cazul, la interacţiunile observate cu
alte produse medicinale veterinare sau aditivi furajeri şi orice precauţii
speciale care trebuie luate pe durata tratamentului, precum şi simptomele
clinice ale supradozării.
3.3. Pentru combinaţiile
fixe de produse medicinale veterinare, expertul trebuie să formuleze concluzii
cu privire la siguranţa şi la eficacitatea produsului, comparativ cu
administrarea separată a substanţelor active implicate.
4. Raportul final al
expertului
Raportul final al
expertului trebuie să prezinte o analiză critică detaliată a întregii
documentaţii preclinice şi clinice, ţinând cont de nivelul cunoştinţelor
ştiinţifice din momentul depunerii cererii, împreună cu un rezumat detaliat al
rezultatelor testelor şi al studiilor efectuate şi referinţe bibliografice
exacte.
TITLUL II
Cerinţe privind produsele medicinale veterinare imunologice
Cerinţele prevăzute în
prezenta normă sanitară veterinară cu privire la produsele medicinale veterinare
imunologice se aplică fără a se aduce atingere cerinţelor specifice stabilite de
legislaţia comunitară specifică cu privire la controlul şi eradicarea bolilor la
animale.
PARTEA I
Rezumatul dosarului
A. DATE ADMINISTRATIVE
1. Produsul medicinal
veterinar imunologic
Produsul medicinal
veterinar imunologic care face obiectul cererii trebuie identificat prin
precizarea:
a) denumirii acestuia,
b) denumirii
substanţelor active,
c) concentraţiei,
d) formei farmaceutice,
e) metodei şi a căii de
administrare
De asemenea se va
prezenta obligatoriu şi o descriere a formei comerciale de prezentare a
produsului.
2. Numele şi adresa
solicitantului
Trebuie indicate numele
şi adresa solicitantului, numele şi adresa producătorului şi a unităţilor
implicate în diferitele etape de fabricaţie, inclusiv cele ale fabricantului
produsului finit şi ale producătorului substanţelor active şi, dacă este cazul,
numele şi adresa importatorului.
3. Solicitantul trebuie
să specifice numărul şi titlurile volumelor documentaţiei prezentate în
sprijinul cererii şi, dacă este cazul, probele prezentate.
4. La datele
administrative trebuie anexate:
a) un document care să
ateste că producătorul este autorizat să fabrice produse medicinale veterinare
imunologice, conform prevederilor din art. 47,
b) o scurtă descriere a
unităţii de producţie.
c) o listă a
organismelor utilizate în unitatea de producţie.
d) o listă a ţărilor în
care a fost acordată autorizaţia de fabricaţie,
e) copii ale tuturor
rezumatelor caracteristicilor produsului autorizate de celelalte state membre
ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile art. 18,
f) o listă a ţărilor în
care a fost depusă cererea pentru autorizare.
B. REZUMATUL
CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. Solicitantul trebuie
să depună un rezumat al caracteristicilor produsului, în conformitate cu
prevederile art. 18.
2. Solicitantul trebuie
să furnizeze una sau mai multe mostre ale prezentării comerciale a produsului
medicinal veterinar imunologic, împreună cu un prospect, atunci când este
necesar.
C. RAPOARTELE EXPERTULUI
1. Conform prevederilor
art. 15 alin. (5) şi (3), trebuie prezentate rapoarte ale experţilor cu privire
la toate aspectele documentaţiei.
2. Fiecare raport al
expertului trebuie să conţină o evaluare critică a diferitelor studii şi/sau
experimente care au fost efectuate în conformitate cu prevederile prezentei
norme sanitare veterinare şi să prezinte toate datele pentru evaluare. Expertul
trebuie să menţioneze dacă au fost furnizate suficiente garanţii în ceea ce
priveşte calitatea, siguranţa şi eficacitatea produsului în cauză, nefiind
suficient doar un rezumat faptic.
3. Toate datele
importante trebuie incluse într-o anexă la raportul expertului, redactată, ori
de câte ori este posibil, sub formă de grafice sau de tabele. Raportul
expertului şi rezumatele trebuie să conţină referinţe precise privind
informaţiile cuprinse în documentaţia principală.
4. Expertul trebuie să
fie o persoană calificată şi cu experienţă corespunzătoare în domeniu. Expertul
trebuie să semneze, să dateze raportul şi să anexeze la acesta o scurtă
descriere a studiilor, formării şi experienţei sale profesionale. Relaţiile
profesionale ale expertului cu solicitantul trebuie declarate.
PARTEA a II -a
Teste analitice fizico-chimice, biologice sau microbiologice
ale produselor
medicinale veterinare imunologice
1. Toate procedurile
analitice utilizate trebuie să corespundă stadiului progreselor ştiinţifice la
momentul respectiv şi trebuie validate. Trebuie comunicate rezultatele studiilor
de validare.
2. Toate procedurile
analitice trebuie descrise într-un mod detaliat, precis, astfel încât să fie
posibilă reproducerea acestora în cadrul testelor de control efectuate la
solicitarea Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor
de Uz Veterinar. Trebuie prezentat detaliat orice aparat sau echipament special
care se poate utiliza, iar descrierea poate fi însoţită de o schemă. Formula
reactivilor de laborator trebuie însoţită de metoda de preparare. În cazul
metodelor de testare incluse în Farmacopeea Europeană, în Farmacopeea Română sau
în Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene, această descriere poate fi
înlocuită de o referinţă detaliată la Farmacopeea în cauză.
A. DATE CALITATIVE ŞI
CANTITATIVE ALE CONSTITUENŢILOR
Documentele care
însoţesc cererile pentru acordarea autorizaţiei de comercializare, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. c), trebuie să cuprindă
următoarele informaţii:
1. Compoziţia calitativă
Compoziţia calitativă a
produsului medicinal veterinar imunologic trebuie să cuprindă numele/descrierea:
1.
substanţei/substanţelor active,
2. constituenţilor
adjuvanţilor,
3.
constituentul/constituenţii excipientului, indiferent de natura acestora sau de
cantitatea utilizată, inclusiv conservanţi, stabilizatori, emulsifianţi,
coloranţi, substanţe aromatizante, substanţe aromatice, marcatori etc.
4. constituenţilor
formei farmaceutice administrate la animale.
La aceste date se
adaugă orice alte date referitoare la recipient şi, după caz, la modul de
închidere a acestuia, împreună cu detalii ale dispozitivelor cu ajutorul cărora
se utilizează sau se administrează produsul medicinal veterinar şi care se
livrează împreună cu acesta.
2. Terminologia uzuală
Fără a se aduce
atingere prevederilor art. 12 alin. (5) lit. c), terminologia uzuală care
urmează a fi utilizată la descrierea constituenţilor produselor medicinale
veterinare imunologice trebuie să cuprindă:
a) titlul principal al
monografiei în cauză care este obligatoriu pentru toate substanţele de acest
fel, cu referire la Farmacopeea respectivă, pentru substanţele menţionate în
Farmacopeea Europeană sau, în lipsa acesteia, în Farmacopeea Română sau în
Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene,
b) denumirea
internaţională comună recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care
poate fi însoţită de o altă denumire comună sau, în lipsa acesteia, de denumirea
ştiinţifică exactă, pentru alte substanţe decât cele prevăzute la lit. a).
Substanţele care nu au o denumire internaţională comună sau o denumire
ştiinţifică exactă, se pot descrie prin indicarea modului de preparare a
acestora şi a materiilor prime din care sunt preparate, la care se adaugă, după
caz, orice alte detalii utile,
c) identificarea prin
codul "E" stabilit de către Directiva Consiliului 78/25/CEE transpusă în
legislaţia naţională prin norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul
ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului 728/2003, pentru
coloranţi.
3. Compoziţia
cantitativă
Pentru a descrie
compoziţia cantitativă a substanţelor active din produsele medicinale veterinare
imunologice, trebuie să se specifice numărul de organisme, conţinutul specific
de proteine, masa, numărul de unităţi internaţionale sau de unităţi de
activitate biologică, fie pe unitate de doză, fie pe unitate de volum, iar în
ceea ce priveşte adjuvanţii şi constituenţii excipienţilor, masa sau volumul
fiecăruia dintre aceştia, avându-se în vedere detaliile prevăzute la lit. B.
Dacă a fost definită o unitate internaţională de activitate biologică, se
utilizează aceasta. Unităţile de activitate biologică care nu fac obiectul nici
unui studiu publicat se exprimă astfel încât să ofere informaţii clare cu
privire la activitatea ingredientelor, de exemplu precizându-se efectul
imunologic pe care se bazează metoda de determinare a dozei.
4. Dezvoltarea
substanţelor farmaceutice
Trebuie furnizate
explicaţii referitoare la compoziţie, constituenţi şi recipienţi, justificate cu
date ştiinţifice referitoare la dezvoltarea substanţelor farmaceutice. Trebuie
indicată supradozarea, împreună cu justificarea acesteia. Trebuie să se
demonstreze eficacitatea oricărui sistem de conservare.
B. DESCRIEREA METODEI DE
FABRICAŢIE A PRODUSULUI FINIT
1. Descrierea metodei de
fabricaţie a produsului finit care se anexează la cererea pentru obţinerea
autorizaţiei de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5)
lit. d), se redactează astfel încât să ofere o prezentare corespunzătoare a
naturii operaţiunilor realizate.
2. În acest sens,
descrierea trebuie să includă obligatoriu:
a) menţionarea
diferitelor etape de fabricaţie, inclusiv a procedurilor de purificare, astfel
încât să se poată efectua o evaluare a reproductibilităţii procedurii de
fabricaţie şi a riscurilor efectelor adverse asupra produsului finit, cum ar fi
contaminarea microbiologică;
b) detaliile complete
referitoare la măsurile de precauţie luate pentru asigurarea omogenităţii şi a
constanţei fiecărui lot de produs finit, în cazul unui flux de fabricaţie
continuu,
c) menţionarea
substanţelor care nu pot fi recuperate pe parcursul procesului de fabricaţie;
d) detaliile privind
realizarea amestecului, cu date cantitative referitoare la toate substanţele
utilizate;
e) indicarea etapei din
procesul de fabricaţie în care sunt prelevate probe în vederea testărilor
efectuate pe parcursul procesului respectiv.
C. PRODUCŢIA ŞI
CONTROLUL MATERIILOR PRIME
1. În sensul prezentului
punct, prin materii prime se înţeleg toţi componenţii utilizaţi la fabricarea
produselor medicinale veterinare imunologice. Mediile de cultură utilizate
pentru obţinerea substanţei active trebuie considerate ca fiind o singură
materie primă.
2. În cazul unei
substanţe active care nu este descrisă în Farmacopeea Europeană sau în
Farmacopeea Română ori, în cazul unei substanţe active descrisă în Farmacopeea
Europeană sau în Farmacopeea Română sau în Farmacopeea altui stat membru al
Uniunii Europene, atunci când aceasta este preparată printr-o metodă care poate
produce impurităţi care nu sunt menţionate în monografia din Farmacopei şi
pentru care monografia nu permite un control adecvat al calităţii şi care este
fabricată de o altă persoană decât solicitantul, acesta din urmă poate dispune
ca producătorul substanţei active să furnizeze direct Institutului pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar descrierea
detaliată a metodei de fabricaţie, a controlului calităţii în timpul fabricaţiei
şi a validării procedurilor. În acest caz, producătorul trebuie să furnizeze
solicitantului toate datele care îi pot fi necesare acestuia din urmă pentru
a-şi asuma responsabilitatea pentru produsul medicinal veterinar. Producătorul
trebui să confirme în scris solicitantului că va asigura omogenitatea fiecărui
lot şi că nu va modifica procesul de fabricaţie sau specificaţiile fără să îl
informeze. Documentele şi informaţiile care susţin cererea pentru o astfel de
modificare trebuie să fie furnizate Institutului pentru Controlul Produselor
Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.
3. Documentele care
însoţesc cererea pentru acordarea autorizaţiei de comercializare, conform
prevederilor art. 12 alin. (5) lit. i) şi lit. j) şi art. 13 alin. (1), trebuie
să conţină rezultatele testărilor referitoare la controlul calităţii tuturor
constituenţilor utilizaţi, inclusiv analize ale lotului, în special pentru
substanţele active.
4. Materii prime incluse
în Farmacopei
4.1. Monografiile din
Farmacopeea Europeană se aplică tuturor substanţelor care sunt prevăzute în
aceasta.
4.2. În privinţa altor
substanţe, pentru produsele fabricate pe teritoriul României, Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar poate solicita
respectarea Farmacopeei Române.
4.3. Componenţii care
îndeplinesc cerinţele Farmacopeei Europene sau ale Farmacopeei Române sau ale
Farmacopeei altui stat membru al Uniunii Europene se consideră ca fiind în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. i). În acest caz, descrierea
metodelor analitice se poate înlocui cu o referinţă detaliată la Farmacopeea în
cauză.
4.4. Trimiterile la
farmacopeile unor ţări terţe pot fi permise în cazurile în care substanţa nu
este descrisă nici în Farmacopeea Europeană, nici în Farmacopeea Română şi nici
în Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene. În acest caz, se prezintă
monografia, însoţită, dacă este cazul, de o traducere pentru care solicitantul
este responsabil.
4.5. În toate cazurile,
coloranţii trebuie să îndeplinească cerinţele normei sanitare veterinare
aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului
nr. 728/2003 ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului
78/25/CEE.
4.6. Testele de rutină
efectuate pentru fiecare lot de materii prime trebuie să fie declarate în
cererea pentru acordarea autorizaţiei de comercializare. Dacă se utilizează alte
teste decât cele menţionate în Farmacopei, trebuie prezentată dovada că
materiile prime îndeplinesc cerinţele de calitate din Farmacopei.
4.7. În cazurile în care
o specificaţie sau alte prevederi conţinute într-o monografie a Farmacopeei
Europene, a Farmacopeei Române sau a Farmacopeei altui stat membru al Uniunii
Europene ar putea fi insuficiente pentru asigurarea calităţii substanţei,
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar poate cere solicitantului autorizaţiei de comercializare specificaţii
suplimentare.
4.8. Institutul pentru
Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar trebuie să
informeze autorităţile responsabile de Farmacopeea în cauză. Solicitantul
autorizaţiei de comercializare trebuie să prezinte autorităţilor menţionate
anterior detalii privind presupusa insuficienţă şi specificaţiile suplimentare
aplicate.
4.9. În cazurile în care
o materie primă nu este descrisă nici în Farmacopeea Europeană, nici în
Farmacopeea Română şi nici în Farmacopeea altui stat membru al Uniunii Europene,
se poate accepta respectarea monografiei Farmacopeei unei ţări terţe. În astfel
de cazuri, solicitantul trebuie să prezinte o copie a monografiei, însoţită,
atunci când este necesar, de validarea procedurilor de testare conţinute în
monografie, precum şi de o traducere a acesteia, dacă este cazul. Pentru
substanţele active trebuie să se demonstreze modalitatea monografiei de a
controla în mod adecvat calitatea acestora.
5. Materii prime care nu
sunt specificate în Farmacopei
5.1. Materii prime de
origine biologică
5.1.1. Descrierea
materiilor prime de origine biologică este prezentată sub forma unei monografii.
5.1.2. Producerea de
vaccinuri se bazează pe un sistem de loturi de însămânţare şi pe bănci de celule
cunoscute. Pentru obţinerea de produse medicinale veterinare imunologice care
constau în seruri, se indică originea, starea generală de sănătate şi statusul
imunologic al animalelor producătoare. Se utilizează amestecuri de materii prime
pentru obţinerea de produse medicinale veterinare imunologice.
5.1.3. Se realizează o
descriere şi o documentare a originii şi a istoricului materiilor prime. Pentru
materiile prime obţinute prin inginerie genetică trebuie prezentate următoarele
informaţii: descrierea celulelor sau a tulpinilor iniţiale, crearea vectorului
de expresie - denumire, origine, funcţia repliconului, promotorul de creştere şi
alte elemente cu funcţie de reglare, controlul secvenţei de ADN sau ARN efectiv
inserate, secvenţele oligonucleotidice ale vectorului plasmidic din celule,
plasmida utilizată pentru cotransfecţie, genele adăugate sau eliminate,
proprietăţile biologice ale structurii finale şi ale genelor exprimate, numărul
de copii şi stabilitatea genetică.
5.1.4. Materiale de
însămânţare, inclusiv băncile de celule şi serul brut pentru producţia de
antiser trebuie supuse testelor de identificare, studiindu-se contaminările cu
agenţi externi.
5.1.5. Trebuie
prezentate informaţii cu privire la toate materiile prime de origine biologică
utilizate în fiecare etapă a procedurii de fabricaţie care cuprind:
a) detalii referitoare
la originea materialelor;
b) detalii referitoare
la toate procesele de prelucrare, purificare şi inactivare aplicate, validarea
acestor procese şi la controalele efectuate pe parcursul procesului;
c) detalii referitoare
la toate testele de contaminare efectuate pe fiecare lot de substanţă.
5.1.6. Dacă se constată
sau se presupune prezenţa unor agenţi externi, materialul respectiv trebuie
îndepărtat sau utilizat numai în circumstanţe excepţionale, dacă prelucrarea
ulterioară a produsului asigură eliminarea şi/sau inactivarea acestora.
Eliminarea şi/sau inactivarea acestor agenţi externi trebuie demonstrată.
5.1.7. Atunci când se
utilizează bănci de celule, trebuie precizat dacă caracteristicile celulare
rămân neschimbate până la cel mai înalt nivel de pasare utilizat pentru
fabricaţie.
5.1.8. Pentru
vaccinurile vii atenuate, trebuie furnizate dovezi ale stabilităţii
caracteristicilor de atenuare ale tulpinii.
5.1.9. Atunci când se
solicită, trebuie prezentate probe ale materiei prime biologice sau ale
reactivilor utilizaţi în procedurile de testare, pentru a permite Institutului
pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar să ia
măsurile necesare pentru realizarea unor teste de control.
5.2. Materii prime care
nu sunt de origine biologică
5.2.1. Descrierea
materiilor prime care nu sunt de origine biologică trebuie prezentată sub forma
unei monografii, care să cuprindă următoarele informaţii:
a) denumirea materiei
prime, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la lit. A pct. 2 partea a II-a din
titlul II al prezentei anexe, la care se adaugă orice sinonime comerciale sau
ştiinţifice;
b) descrierea materiei
prime, într-o formă similară celei utilizate în articolele descriptive din
Farmacopeea Europeană;
c) funcţia materiei
prime;
d) metode de
identificare;
e) descrierea purităţii
în funcţie de totalitatea impurităţilor previzibile, în special de cele care ar
putea avea un efect dăunător şi cele care, având în vedere combinaţia de
substanţe la care se referă cererea, ar putea afecta negativ stabilitatea
produsului medicinal veterinar sau să denatureze rezultatele analitice. Este
prezentată o descriere succintă a testelor efectuate pentru a se stabili
puritatea fiecărui lot de materie primă;
f) precauţiile speciale
necesare în timpul depozitării materiei prime şi indicarea termenului de
valabilitate al acesteia.
D. MĂSURI SPECIFICE
PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME ALE ANIMALELOR
Solicitantul trebuie să
demonstreze că produsul medicinal veterinar este fabricat conform prevederilor
Notei de îndrumare privind minimalizarea riscului transmiterii agenţilor
encefalopatiei spongiforme animale prin intermediul produselor medicinale
veterinare, publicată de Comisia Europeană în Volumul 7 al publicaţiei Normele
de reglementare a produselor medicinale în Uniunea Europeană precum şi
actualizările acesteia.
E. TESTE DE CONTROL PE
PARCURSUL PRODUCŢIEI
1. Documentele care
însoţesc cererea pentru acordarea autorizaţiei de comercializare, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. i) şi j) şi art. 13 alin.
(1), trebuie să cuprindă informaţii referitoare la testele de control efectuate
asupra produselor intermediare, în vederea verificării uniformităţii procesului
de producţie şi a produsului finit.
2. Pentru vaccinurile
inactivate sau detoxificate, inactivarea sau detoxificarea se testează pe
parcursul fiecărei etape de producţie, imediat după procesul de inactivare sau
detoxificare.
F. TESTELE DE CONTROL
PENTRU PRODUSUL FINIT
Documentele care
însoţesc cererea pentru acordarea autorizaţiei de comercializare în conformitate
cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. i) şi j) şi art. 13 alin. (1), trebuie să
cuprindă informaţii privind testele de control realizate pe produsul finit. Dacă
există monografii corespunzătoare, atunci când se utilizează alte proceduri de
testare şi valori limită decât cele menţionate în monografiile din Farmacopeea
Europeană sau, în lipsa acesteia, din Farmacopeea Română sau din Farmacopeea
altui stat membru al Uniunii Europene, trebuie prezentată dovada conform căreia
produsul finit ar putea, dacă este testat conform acestor monografii, să
îndeplinească cerinţele de calitate din Farmacopeea respectivă pentru forma
farmaceutică în cauză. În cererea pentru autorizaţia de comercializare trebuie
prezentate testele care se realizează, în mod obişnuit, la fiecare lot de produs
finit. Trebuie precizată frecvenţa testelor care nu sunt efectuate pentru
fiecare lot şi să se indice valorile limită la livrarea produsului finit.
1. Caracteristici
generale ale produsului finit
1.1. Testările
produsului finit trebuie să includă teste pentru controlul caracteristicilor
generale ale acestuia, chiar dacă acestea au fost efectuate şi pe parcursul
procesului de fabricaţie.
1.2. Atunci când este
cazul, aceste teste se referă la controlul maselor medii şi al abaterilor
maxime, la teste mecanice, fizice, chimice sau microbiologice, la
caracteristicile fizice cum ar fi densitatea, pH-ul, indicele de refracţie etc.
Pentru fiecare din aceste caracteristici şi pentru fiecare caz în parte,
solicitantul trebuie să stabilească specificaţii cu limite de precizie
corespunzătoare.
2. Identificarea şi
determinarea substanţei/substanţelor active
2.1. Pentru toate
testele, descrierea tehnicilor de analiză a produsului finit trebuie făcută
detaliat şi precis, pentru a putea fi reproduse cu uşurinţă.
2.2. Determinarea
activităţii biologice a substanţei/substanţelor active trebuie efectuată fie pe
o probă reprezentativă din lotul de producţie, fie pe un număr de unităţi de
doze analizate individual.
2.3. Atunci când este
necesar, trebuie să se realizează un test specific pentru identificarea
substanţei/substanţelor active.
2.4. În cazuri
excepţionale, atunci când determinarea substanţelor active care sunt foarte
numeroase sau prezente în cantităţi foarte mici necesită o cercetare complexă,
dificil de realizat pentru fiecare lot de producţie, se poate permite absenţa
determinării uneia sau mai multor substanţe active din produsul finit, cu
condiţia ca aceste determinări să se realizeze cel mai târziu posibil în etape
intermediare ale procesului de producţie sau ale controlului interfazic. Această
excepţie nu se poate aplica cu privire la caracterizarea substanţelor în cauză.
La această tehnică simplificată se adaugă o metodă de evaluare cantitativă care,
după introducerea pe piaţă a produsului medicinal veterinar, permite verificarea
de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de
Uz Veterinar a faptului că produsul medicinal veterinar imunologic este în
conformitate cu formula menţionată în dosarul de autorizare.
3. Identificarea şi
evaluarea adjuvanţilor
În măsura în care sunt
disponibile proceduri de testare, cantitatea şi natura adjuvantului şi a
constituenţilor acestuia se verifică pe produsul finit.
4. Identificarea şi
evaluarea constituenţilor excipienţilor
4.1. În măsura în care
este necesar se realizează cel puţin, teste de identificare a
excipientului/excipienţilor.
4.2. Procedura de
testare propusă pentru identificarea coloranţilor trebuie să permită verificarea
faptului că aceste materiale sunt permise conform normei sanitare
veterinare aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi
mediului nr. 728/2003 ce transpune în legislaţia naţională Directiva
Consiliului 78/25/CEE.
4.3. În privinţa
agenţilor de conservare, este obligatoriu realizarea unui test al limitei
superioare şi inferioare a constituenţilor excipienţilor. Testul limitei
superioare este obligatoriu pentru orice alţi constituenţi ai excipientului
susceptibili de a provoca o reacţie adversă.
5. Teste de siguranţă
Pe lângă rezultatele
testelor prezentate în conformitate cu partea a III-a, titlul II din prezenta
anexă, trebuie prezentate informaţii cu privire la testele de siguranţă. Aceste
teste constau în studii de supradozare efectuate pentru cel puţin una dintre
cele mai sensibile specii ţintă şi pentru cea mai puţin recomandată cale de
administrare, care prezintă riscul cel mai mare.
6. Test de sterilitate
şi puritate
6.1. Trebuie să se
efectueze teste adecvate pentru a se demonstra absenţa contaminării cu agenţi
externi sau cu alte substanţe, în funcţie de natura produsului medicinal
veterinar imunologic, de metoda şi de condiţiile de fabricaţie.
7. Inactivarea
Dacă este cazul, pentru
produsul din recipientul final trebuie să se efectueze un test pentru a se
verifica inactivarea.
8. Umiditatea reziduală
Pentru fiecare lot de
produs liofilizat trebuie să se testeze umiditatea reziduală.
9. Uniformitatea
loturilor
Pentru a demonstra că
eficacitatea produsului medicinal veterinar este reproductibilă de la un lot la
altul şi că produsul este conform cu specificaţiile furnizate, trebuie să se
realizeze teste de eficacitate la produsul finit în vrac sau pe fiecare lot de
produs finit bazate pe metode in vivo şi in vitro, folosind materiale de
referinţă corespunzătoare. În circumstanţe excepţionale, testele pentru
verificarea concentraţiei de substanţă activă se pot efectua cel târziu într-un
stadiu intermediar al procesului de producţie.
G. TESTE DE STABILITATE
Documentele care
însoţesc cererea pentru acordarea autorizaţiei de comercializare, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. f) şi i), trebuie să cuprindă
următoarele:
a) o descriere a
testelor efectuate pentru a dovedi termenul de valabilitate propus de
solicitant. Aceste teste constituie studii în timp real şi trebuie realizate pe
un număr suficient de loturi fabricate conform procesului de producţie descris,
precum şi pe produse păstrate în recipientele finale. Aceste teste trebuie să
includă teste de stabilitate biologică şi fizico-chimică.
b) concluziile privind
rezultatele analizelor şi justificarea termenul de valabilitate în funcţie de
condiţiile de păstrare propuse.
c) informaţii privind
termenul de valabilitate al produsului, în diferite etape ale realizării
amestecului, când acesta este omogenizat în conformitate cu instrucţiunile
recomandate, în cazul produselor administrate în furaje,
d) detalii cu privire la
termenul de valabilitate propus pentru produsul reconstituit conform
recomandărilor producătorilor, dacă un produs finit trebuie reconstituit înainte
de administrare. Trebuie prezentate date pentru susţinerea termenului de
valabilitate propus pentru produsul reconstituit.
PARTEA a III-a
Teste de siguranţă
A. INTRODUCERE
1. Testele de siguranţă
trebuie să indice riscurile potenţiale ale produsului medicinal veterinar
imunologic care pot apărea la animale, în condiţiile propuse de utilizare.
Aceste riscuri trebuie evaluate în raport cu potenţialele beneficii ale
produsului. Atunci când produsele medicinale veterinare imunologice conţin
organisme vii, mai ales cele care pot fi diseminate de către animalele
vaccinate, în prealabil, trebuie să se evalueze riscul potenţial la care sunt
expuse animalele nevaccinate din aceeaşi specii sau din oricare altă specie
potenţial expusă.
2. Informaţiile şi
documentele care însoţesc cererea pentru acordarea autorizaţiei de
comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. j) şi art.
13 alin. (1) trebuie să respecte cerinţele specificate la lit. B.
3. Testele de laborator
trebuie efectuate în laboratoare care respectă principiile bunei practici de
laborator, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 63/2002 cu
modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională
Directivele Parlamentului European şi ale Consiliului 2004/9/CE şi 2004/10/CE.
B. CERINŢE GENERALE
1. Testele de siguranţă
se efectuează pe specii ţintă.
2. Doza utilizată, este
cantitatea maximă de produs care urmează să fie administrată şi care conţine
titrul maxim sau concentraţia menţionată în cererea de acordare a autorizaţiei
de comercializare.
3. Proba utilizată
pentru testele de siguranţă trebuie să fie prelevată din loturile de fabricaţie,
în conformitate cu procesul de fabricaţie descris în cererea pentru acordarea
autorizaţiei de comercializare.
C. TESTE DE LABORATOR
1. Siguranţa
administrării unei singure doze
1.1. Produsul medicinal
veterinar imunologic se administrează în doza şi calea de administrare
recomandată pentru fiecare specie şi categorie de animale cărora le este
destinat, inclusiv la animalele cu vârsta minimă necesară pentru administrare.
Animalele trebuie ţinute sub observaţie şi examinate, pe toată durata testării,
în vederea constatării apariţiei unor eventuale reacţii sistemice sau locale.
Dacă este cazul, aceste studii trebuie să includă observaţii macroscopice şi
microscopice constatate post-mortem, la locul injectării. Trebuie înregistrate
şi alte constante fiziologice, cum ar fi temperatura rectală şi indicatorii de
performanţă.
1.2. Animalele trebuie
ţinute sub observaţie şi examinate atent până în momentul în care nu se mai
constată nicio reacţie, însă, în toate cazurile perioada de observaţie şi
examinare trebuie să fie de cel puţin 14 zile după administrare.
2. Siguranţa
administrării unei supradoze
2.1. Categoriilor celor
mai sensibile de animale din speciile ţintă trebuie să li se administreze, pe
fiecare din căile de administrare recomandate, o supradoză a produsului
medicinal veterinar imunologic. Animalele trebuie ţinute sub observaţie şi
examinate în vederea studierii reacţiilor sistemice şi locale. Trebuie
înregistrate şi alte constante fiziologice, cum ar fi temperatura rectală şi
indicatorii de performanţă.
2.2. Animalele trebuie
ţinute sub observaţie şi examinate cel puţin 14 zile după administrare.
3. Siguranţa
administrării repetate a unei doze
3.1. Pentru evidenţierea
efectele adverse cauzate de administrarea unor doze repetate, testele trebuie
realizate pe cele mai sensibile categorii ale speciei ţintă, pe calea de
administrare recomandată.
3.2. Animalele trebuie
ţinute sub observaţie şi examinate cel puţin 14 zile după ultima administrare,
în vederea studierii reacţiilor sistemice şi locale. Trebuie înregistrate şi
alte constante fiziologice cum ar fi temperatura rectală şi indicatorii de
performanţă.
4. Studiul funcţiei
reproductive
4.1. Studiul privind
efectele asupra funcţiei reproductive trebuie luat în considerare dacă datele
demonstrează că materia primă din care este derivat produsul poate reprezenta un
posibil factor de risc. Funcţia reproductivă a masculilor şi a femelelor
negestante şi gestante se studiază la doza şi pe căile de administrare
recomandate. De asemenea, trebuie studiate efectele abortive sau efectele
teratogene şi mutagene asupra descendenţilor. Aceste studii trebuie să facă
parte din testele de siguranţă descrise la pct. 1.
5. Examinarea funcţiilor
imunologice
5.1. Dacă produsul
medicinal veterinar imunologic poate avea efecte adverse asupra răspunsului imun
al animalului vaccinat sau al descendenţilor acestuia, trebuie să se efectueze
testele corespunzătoare privind reacţiile imunologice.
6. Condiţii speciale
pentru vaccinurile vii
6.1. Răspândirea
tulpinii vaccinale
Trebuie să se studieze
difuzibilitatea tulpinii vaccinale de la animalele ţintă vaccinate la cele
nevaccinate, utilizându-se calea de administrare cea mai susceptibilă pentru
producerea acestui efect. În plus, trebuie studiată difuzibilitatea tulpinii
vaccinale la alte specii, altele decât cele ţintă care ar putea fi receptive la
o tulpină de vaccin viu.
6.2. Dispersia
produsului medicinal veterinar imunologic în organismul animalului vaccinat.
Pentru detectarea
microorganismului utilizat ca vaccin se supun analizelor de laborator probe de
fecale, urină, lapte, ouă, secreţii bucale, nazale şi alte secreţii. Este
necesară studierea dispersiei tulpinii vaccinale în organism, acordând-se
atenţie deosebită zonelor de elecţie de replicare a microorganismului. Aceste
studii trebuie realizate în cazul zoonozelor, în cazul vaccinurilor vii
destinate protecţiei animalelor de la care se obţin alimente.
6.3. Reversia la starea
de virulenţă a vaccinurilor atenuate
Reversia la starea de
virulenţă trebuie să se studieze pe un material biologic aflat la limita între
tulpina de referinţă şi produsul final. Vaccinarea iniţială trebuie să se
efectueze pe calea de administrare recomandată care poate duce, cu probabilitate
mare, la reversia stării de virulenţă. Trebuie efectuate cel puţin cinci pasaje
în serie pe animalele din specia ţintă. Dacă acest lucru nu este posibil din
punct de vedere tehnic, datorită unei dificultăţi a microorganismului de a se
replica adecvat, se efectuează cât mai multe pasaje posibile la speciile ţintă.
Dacă este necesar, între două pasaje in vivo poate fi efectuată propagarea in
vitro a microorganismului. Pasajele se efectuează pe calea de administrare cea
mai susceptibilă de a conduce la reversia stării de virulenţă.
6.4. Proprietăţile
biologice ale tulpinii vaccinale
Pentru a se determina
cu cea mai mare precizie proprietăţile biologice specifice ale tulpinii
vaccinale, de exemplu neurotropismul, pot fi efectuate şi alte teste.
6.5. Recombinarea sau
regruparea genomică a tulpinilor
Trebuie analizată
probabilitatea recombinării sau regrupării genomice a produsului medicinal
veterinar imunologic cu tulpini sălbatice sau cu alte tulpini.
7. Studiul reziduurilor
7.1. În cazul produselor
medicinale veterinare imunologice, în mod normal nu este necesar să se efectueze
un studiu al reziduurilor. Totuşi, dacă în procesul de fabricaţie al produselor
medicinale veterinare imunologice se utilizează adjuvanţi şi/sau agenţi de
conservare, trebuie avut în vedere posibilitatea ca unele reziduuri să se
regăsească în alimentele de origine animală obţinute de la animalele supuse
vaccinării. În cazul vaccinurilor vii pentru bolile transmisibile la om -
zoonoze, pe lângă studiile prevăzute la pct. 6.2, trebuie efectuată determinarea
reziduurilor la locul injectării.
7.2. Trebuie să fie
menţionată o perioadă de aşteptare, iar corectitudinea acesteia trebuie să fie
apreciată în funcţie de studiile efectuate pe reziduuri.
8. Interacţiuni
Trebuie menţionate
toate interacţiunile cunoscute cu alte produse.
D. STUDII DE TEREN
Cu excepţia cazurile
justificate, rezultatele studiilor de laborator trebuie completate cu date
rezultate din studiile de teren.
E. ECOTOXICITATE
1. Obiectivul studiului
ecotoxicităţii produsului medicinal veterinar imunologic este acela de a evalua
potenţialele efecte dăunătoare pe care utilizarea produsului le poate avea
asupra mediului şi de a identifica orice măsuri de precauţie care pot fi
necesare pentru a reduce astfel de riscuri.
2. Evaluarea
ecotoxicităţii este obligatorie pentru toate cererile de acordare a
autorizaţiilor de comercializare a unui produs medicinal veterinar imunologic,
altele decât cererile depuse în conformitate cu art. 12 alin. (5) lit. j) şi
art. 13 alin. (1).
3. Evaluarea
ecotoxicităţii se efectuează în două faze:
3.1. Prima fază a
evaluării se efectuează întotdeauna de expertul care evaluează măsura expunerii
mediului la produsul respectiv, la substanţele active ale acestuia sau la
metaboliţii relevanţi, luând în considerare:
a) speciile ţintă şi
modul de utilizare propus, de exemplu: tratamentul colectiv sau tratamentul
individual al animalelor;
b) modul de
administrare, în special posibilitatea ca produsul să pătrundă direct în
ecosistem;
c) posibila excreţie a
produsului, a substanţelor active ale acestuia sau a metaboliţilor, de către
animalele tratate, în mediu şi persistenţa acestora în excreţii;
d) eliminarea produsului
neutilizat sau a deşeurilor acestuia.
3.2. Atunci când
concluziile primei faze indică o potenţială expunere a mediului la produs,
solicitantul trece la faza a doua şi evaluează ecotoxicitatea potenţială a
produsului. În acest scop, acesta studiază gradul şi durata expunerii mediului
la produs, precum şi informaţiile privind proprietăţile fizice/chimice,
farmacologice şi/sau toxicologice ale compusului care a fost obţinut pe
parcursul efectuării celorlalte teste şi studii solicitate de prezenta normă
sanitară veterinară. Dacă este necesar, se efectuează studii suplimentare
privind impactul produsului asupra solului, apei, aerului, sistemelor acvatice,
altor organisme decât cele ţintă.
4. Studiile suplimentare
prevăzute la pct. 3.2 se realizează în conformitate cu protocoalele de testare
stabilite în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 67/548/CEE sau, dacă aceste protocoale nu prevăd o
finalitate adecvată, în conformitate cu alte protocoale recunoscute pe plan
internaţional cu privire la produsele medicinale veterinare imunologice şi/sau
substanţele active şi/sau metaboliţii excretaţi, după caz. Numărul şi tipurile
testelor, precum şi criteriile pentru evaluarea acestora depind de nivelul
cunoştinţelor ştiinţifice la momentul depunerii cererii.
PARTEA a IV-a
Teste de eficacitate
A. PREVEDERI GENERALE
1. Obiectivul testelor
de eficacitate descrise este acela de a demonstra sau de a confirma eficacitatea
produsului medicinal veterinar imunologic. Toate declaraţiile prezentate de
solicitant cu privire la proprietăţile, efectele şi utilizarea produsului
medicinal veterinar imunologic, trebuie susţinute în totalitate de rezultatele
testelor specifice cuprinse în cererea pentru acordarea autorizaţiei de
comercializare.
2. Informaţiile şi
documentele care însoţesc cererile pentru acordarea autorizaţiilor de
comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) lit. j) şi art.
13 alin. (1), trebuie să respecte prevederile menţionate mai jos.
3. Toate testele clinice
veterinare trebuie efectuate în conformitate cu un protocol de testare detaliat,
care se înregistrează în scris înaintea începerii studiului. Bunăstarea
animalelor implicate în aceste studii trebuie să facă obiectul unei supravegheri
veterinare atente şi trebuie luată pe deplin în considerare la elaborarea
tuturor protocoalelor de testare, pe întregul parcurs al desfăşurării acestuia.
Pentru organizarea, efectuarea, centralizarea datelor, documentarea şi
verificarea studiilor clinice sunt necesare proceduri sistematice scrise
prestabilite.
4. Înainte de începerea
oricărui test trebuie să se obţină consimţământul proprietarului animalelor care
urmează să fie utilizate pentru testare. Proprietarul animalelor trebuie
informat în scris cu privire la consecinţele testului asupra stării de sănătate
a animalelor, inclusiv despre eventualitatea eliminării animalelor tratate sau
privind obţinerea şi destinaţia produselor alimentare ce provin de la animalele
utilizate pentru testare. O copie a acestei informări, contrasemnată şi datată
de către proprietarul animalelor, trebuie inclusă în documentaţia de testare.
5. Cu excepţia cazului
în care testul se realizează după metoda orb, prevederile art. 62-64 privind
etichetarea produselor medicinale veterinare se aplică prin analogie
preparatelor destinate utilizării în testele clinice veterinare. În toate
cazurile, menţiunea "numai pentru uz în teste clinice veterinare" trebuie
aplicată pe etichetă în mod vizibil şi indelebil.
B. CERINŢE GENERALE
1. Alegerea tulpinilor
vaccinale trebuie justificată pe baza datelor epizootologice.
2. Testele de
eficacitate efectuate în laborator sunt teste controlate, pe animale de control
netratate. În general, acestea trebuie însoţite de studii efectuate în condiţii
de teren pe animale de control, care în prealabil nu au fost supuse niciunui fel
de tratamente. Toate testele trebuie descrise detaliat, pentru a putea fi
reproduse în testele de control efectuate la cererea autorităţilor competente.
Expertul trebuie să demonstreze validitatea tuturor tehnicilor implicate. Toate
rezultatele testelor trebuie prezentate cu maximă precizie şi corectitudine.
Trebuie raportate toate rezultatele obţinute, favorabile sau nefavorabile.
3. Eficacitatea unui
produs medicinal veterinar imunologic se demonstrează pentru fiecare categorie
de animale din speciile cărora le este recomandat vaccinul, pe fiecare din căile
de administrare recomandate, utilizându-se programul de administrare propus. Se
evaluează în mod corespunzător influenţa anticorpilor dobândiţi pasiv şi a celor
maternali asupra eficacităţii unui vaccin. Orice declaraţie referitoare la
apariţia şi durata protecţiei trebuie susţinută de datele obţinute la teste.
4. Trebuie demonstrată
eficacitatea fiecărui constituent al unui produs medicinal veterinar imunologic
multivalent şi combinat. Dacă se recomandă ca produsul să fie administrat în
combinaţie cu un alt produs medicinal veterinar sau simultan cu acesta, trebuie
să se demonstreze faptul că acestea sunt compatibile.
5. Ori de câte ori un
produs face parte dintr-o schemă de vaccinare recomandată de solicitant, se
demonstrează efectul activator sau amplificator al produsului sau contribuţia
acestuia la eficacitatea schemei, considerată ca un întreg.
6. Doza care urmează să
fie utilizată reprezintă acea cantitate de produs recomandată pentru utilizare,
care conţine titrul sau concentraţia minimă pentru care se depune cererea de
acordare a autorizaţiei de comercializare.
7. Probele utilizate
pentru testele de eficacitate trebuie prelevate dintr-un lot sau loturi de
produs/produse în conformitate cu procesul de fabricaţie descris în cererea de
acordarea a autorizaţiei de comercializare.
8. În cazul produselor
medicinale veterinare imunologice de diagnostic administrate la animale,
solicitantul trebuie să indice modul în care se interpretează reacţiile
animalelor la produsul respectiv.
C. TESTE DE LABORATOR
1. În principiu,
eficacitatea produsului medicinal veterinar imunologic se demonstrează în
condiţii de laborator bine controlate, efectuându-se teste după administrarea
produsului medicinal veterinar imunologic la animalul ţintă, în condiţiile
recomandate de utilizare. În măsura în care acest lucru este posibil, condiţiile
în care se desfăşoară această testare trebuie să reproducă, în fapt, condiţiile
naturale pentru infecţie, de exemplu cu privire la cantitatea de organisme
administrate şi calea de administrare a produsului medicinal veterinar
imunologic testat.
2. Dacă este posibil, se
specifică şi se demonstrează mecanismul imunitar mediat celular/umoral,
local/general şi clasele de imunoglobulină, mecanism declanşat după
administrarea produsului medicinal veterinar imunologic la animalele ţintă, pe
calea de administrare recomandată.
D. TESTE DE TEREN
1. În afara cazului în
care se justifică, rezultatele testelor de laborator sunt completate cu datele
rezultate din testele de teren.
2. Dacă prin rezultatele
testelor de laborator nu se poate dovedi eficacitatea, poate fi acceptată doar
realizarea testelor de teren.
PARTEA a V-a
Informaţii şi documente privind testele de siguranţă şi de eficacitate
pentru
produsele medicinale veterinare imunologice
A. PREVEDERI GENERALE
Dosarul privind testele
de siguranţă şi de eficacitate trebuie să cuprindă o introducere în care este
definit subiectul şi sunt indicate testele care au fost efectuate conform
părţilor a III-a şi a IV-a din titlul II al prezentei anexe, precum şi un
rezumat, cu trimiteri la literatura de specialitate. Omiterea oricărora dintre
testele sau studiile menţionate la părţile a III-a şi a IV-a din titlul II al
prezentei anexe trebuie justificată.
B. STUDII DE LABORATOR
Toate studiile cuprind:
1. un rezumat;
2. numele organismului
care a efectuat studiile;
3. un protocol
experimental detaliat care cuprinde o descriere a metodelor, a aparaturii şi a
materialelor utilizate, detalii privind specia, rasa, tipul, categoriile de
animale şi originea acestora, identificarea şi numărul acestora, condiţiile în
care au fost adăpostite şi furajate, precizându-se, printre altele, dacă acestea
au fost libere de agenţi patogeni specifici şi/sau de anticorpi specifici,
natura şi cantitatea oricăror aditivi conţinuţi în furaje, doza, calea,
programul şi datele de administrare, o descriere a metodelor statistice
utilizate;
4. în cazul animalelor
de control, dacă acestea au primit sau nu un tratament placebo;
5. toate observaţiile
generale şi individuale, precum şi rezultatele obţinute, cu valori medii şi
abateri standard, indiferent dacă acestea sunt favorabile sau nefavorabile.
Datele sunt descrise suficient de detaliat, pentru a permite evaluarea critică a
rezultatelor, în mod independent de interpretarea acestora de către autorul
studiului. Datele primare trebuie prezentate sub formă de tabel. Pentru
explicaţii şi ilustrare, rezultatele pot fi însoţite de reproduceri ale
înregistrărilor, fotomicrografii etc.;
6. natura, frecvenţa şi
durata efectelor secundare observate;
7. numărul de animale
retrase prematur din aceste studii şi motivele acestei retrageri;
8. o analiză statistică
a rezultatelor, atunci când aceasta este prevăzută în programul de testare,
precum şi diferenţa între date;
9. apariţia şi evoluţia
oricărei boli intercurente;
10. toate detaliile
privind produsele medicinale veterinare, altele decât cele care fac obiectul
studiului, a căror administrare a fost necesară pe parcursul efectuării
acestuia;
11. o discuţie obiectivă
asupra rezultatelor obţinute, care să permită formularea de concluzii cu privire
la siguranţa şi eficacitatea produsului.
C. STUDII DE TEREN
Informaţiile privind
studiile de teren trebuie să fie prezentate detaliat pentru a permite o evaluare
obiectivă. Acestea trebuie să includă următoarele date:
1. un rezumat;
2. numele, adresa,
funcţia şi calificările expertului responsabil;
3. locul şi data
administrării, numele şi adresa proprietarului animalului/animalelor;
4. informaţii privind:
a) protocolul de
testare,
b) descrierea metodelor,
a aparaturii şi a materialelor utilizate,
c) calea de
administrare,
d) programul de
administrare, doza, categoriile de animale, durata observaţiei, răspunsul
serologic şi alte investigaţii efectuate pe animale după administrare;
5. în cazul animalelor
de control, dacă acestea au primit sau nu un tratament placebo;
6. identificarea
colectivă sau individuală, după caz, a animalelor tratate şi a animalelor de
control respectiv: specia, rasa sau tipul, vârsta, greutatea, sexul, starea
fiziologică;
7. o scurtă descriere a
metodei de creştere şi furajare, specificându-se natura şi cantitatea tuturor
aditivilor din furaje;
8. toate informaţiile
referitoare la observaţii, performanţe şi rezultate, cu valori medii şi abateri
standard. Atunci când se efectuează teste şi măsurători pe cazuri individuale,
se indică date individuale;
9. toate observaţiile şi
rezultatele studiilor, indiferent dacă sunt favorabile sau nefavorabile,
indicându-se integral observaţiile şi rezultatele testelor obiective de
activitate necesare pentru a evalua produsul. Se specifică tehnicile utilizate
şi se explică semnificaţia eventualelor variaţii a rezultatelor observate;
10. efectul asupra
performanţei animalelor, cum ar fi: producţia de ouă, lapte, funcţia de
reproducţie etc;
11. numărul de animale
retrase prematur din aceste studii şi motivele acestei retrageri;
12. natura, frecvenţa şi
durata reacţiilor adverse observate;
13. apariţia şi evoluţia
oricărei boli intercurente;
14. toate detaliile
privind produsele medicinale veterinare, altele decât produsele care fac
obiectul studiului, care au fost administrate în perioada examinării, fie
înainte, fie simultan cu produsul testat; detalii privind interacţiunile
observate;
15. o discuţie obiectivă
asupra rezultatelor obţinute, care să permită formularea de concluzii
referitoare la inocuitatea şi eficacitatea produsului.
D. CONCLUZII GENERALE
Concluzii generale cu
privire la toate rezultatele testelor şi studiilor efectuate conform părţilor a
III-a şi a IV-a din titlul II al prezentei anexe trebuie să cuprindă o discuţie
obiectivă a tuturor rezultatelor obţinute care să ducă la formularea unei
concluzii cu privire la siguranţa şi eficacitatea produsului medicinal veterinar
imunologic.
E. REFERINŢE
BIBLIOGRAFICE
Referinţele
bibliografice din rezumatul prevăzut la lit. A trebuie prezentate detaliat.
ANEXA Nr. 2
la norma sanitară
veterinară
ANEXA Nr. 3
la norma sanitară
veterinară
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ ROMÂNIA │
│ IMAGINE
│
│ GUVERNUL ROMÂNIEI │
│ AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU │
│ SIGURANŢA ALIMENTELOR │
│ Direcţia de control şi coordonare a activităţii farmaceutice veterinare │
│ │
│ AUTORIZAŢIE DE FABRICAŢIE │
│ - produse de uz veterinar - │
│ Nr. ................... din .................. │
│ │
│ Având în vedere cererea şi documentaţia înregistrată cu nr. ............... │
│din ................; │
│ În baza raportului nr. ...... din ................, prezentat de Direcţia de │
│control şi coordonare a activităţii farmaceutice veterinare şi a dosarului │
│tehnic de fabricaţie, │
│ În temeiul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 aprobată cu │
│modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi │
│completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 130/2006, cu modificările │
│şi completările ulterioare, ale Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale │
│Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. ...../2007 pentru │
│aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale │
│veterinare. │
│ │
│ PRODUSUL: │
│ FORMA DE PREZENTARE: │
│ PRODUCĂTORUL: │
│ ADRESA: │
│ ADRESA PUNCTULUI DE LUCRU AUTORIZAT: │
│ │
│ SE AUTORIZEAZĂ: │
│ │
│ Fabricarea/divizarea/condiţionarea/ambalarea/produsului, în următoarele │
│condiţii: │
│ • respectarea parametrilor tehnici de fabricaţie şi de calitate înscrişi în │
│documentaţia tehnică de autorizare. │
│ • ...........................................................................│
│ Nerespectarea condiţiilor care au stat la baza emiterii prezentei autorizaţii│
│atrage anularea acesteia. │
│ Orice modificare a compoziţiei produsului, formei de prezentare sau a │
│procesului de fabricaţie impune obţinerea unei noi autorizaţii de fabricaţie │
│ Prezenta Autorizaţie de Fabricaţie este valabilă 3 ani, până la data │
│de ................ │
│ │
│ DIRECTOR, │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
ANEXA Nr. 4
la norma sanitară
veterinară
CERTIFICAT DE
EXPORT
FREE SALE CERTIFICATE
Numărul certificatului
şi data: .............................................
Number of certificate
and date: .............................................
Ţara exportatoare:
ROMÂNIA
Exporting country:
ROMANIA
Ţara
importatoare:...........................................................
Importing country:
..........................................................
Denumirea, forma
farmaceutică şi concentraţia produsului medicinal veterinar:
Name, dosage form and
strenght of the veterinary medicinal product:
.
............................................................................
Substanţa(ele)
activă(e) şi cantitatea (cantităţile) pe unitate dozată:
The active substance(s)
and amount(s) per unit dose:
.
............................................................................
Produsul medicinal
veterinar are autorizaţie de fabricaţie/comercializare în ţara exportatoare:
The veterinary
medicinal product has manufacturing/marketing authorization in the exporting
country:
Da (Yes) Nu (No)
Produsul medicinal
veterinar este prezent pe piaţă în ţara exportatoare:
The veterinary
medicinal product is present on the market in the exporting country:
Da (Yes) Nu (No)
Numărul autorizaţiei de
fabricaţie/comercializare a produsului medicinal veterinar şi valabilitatea:
The number of
manufacturing/marketing authorization of the veterinary medicinal product and
validity: ................................................
Deţinătorul
autorizaţiei de fabricaţie/comercializare a produsului medicinal veterinar (nume
şi adresă)
Holder of the
manufacturing/marketing authorization of the veterinary medicinal product (name
and address): ..........................................
Solicitantul
certificatului, dacă este diferit de deţinătorul autorizaţiei de
fabricaţie/comercializare a produsului medicinal veterinar (nume şi adresă)
The applicant for the
certificate, if he is different from the holder of the manufacturing/marketing
authorization of the veterinary medicinal product (name and address):
..................................................................
Din ce cauză lipseşte
autorizaţia de comercializare a produsului medicinal veterinar:
Why does the marketing
authorization of the veterinary medicinal product lack:
Nu este necesară Nu se
solicită În curs de evaluare Respinsă
Not required Not
requested Under consideration Refused
Producătorul este
certificat pentru buna practică de fabricaţie
The manufacturer is
certified for good manufacturing practice
Da (Yes) Nu (No)
Director